Depresia tehnica

Sper sa revin cat mai curand – pe deplin – si sa pot multumi cum se cuvine pentru atentia voastra si pentru urarile de ziua mea. 

Va multumesc foarte-foarte mult si va doresc cat mai mult bine voua si celor care va sunt dragi!

Depresia tehnica la final – sau aproape de final deoarece functioneaza domnul PC la limita de avarie.

O adevarata poveste cu depresia PC-ului… Am invatat pe propria-mi piele ce inseamna Ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa primesti! Pentru ca functiona computerul precum melcul in vacanta mi-am zis: decat asa mai bine deloc! Si deloc a fost! Dar deloc-deloc! Am cautat psihologi pentru dumnealui si din lista celor cinci ale caror numere de telefon le cunosteam nici unul n-a fost disponibil (unii mi-au spus direct, unul mi-a dat sperante si m-a tinut in sah o zi, ca asa-i la cei ca el: zi da si fa nu fara sa-i anunti pe fraieri, ‘ca doar nu te-astepta-n gara) – pe listelele lor fiind alti pacienti, probabil. Apoi, surpriza! A remediat problema – mai mult sau mai putin temporar si fara investitii financiare – singura persoana la care nu am indraznit sa apelez.

Universul a complotat si cum-necum am ajuns sa am computer – functional (mai mult sau mai putin) – din nou si am dat o raita online, dar nu m-am oprit pentru prea mult timp deoarece nu-mi permit nici timpul nici instrumentele – deocamdata… si nici nu am prea mult curaj sa ma lansez cu patos, sa nu raman iar de caruta… Dupa atatea saptamani departe de online am socializat cum numai in liceu mai faceam (adica, acum vreo 999 de ani).

A fost greu, in primele doua saptamani, dar apoi am apelat la caile clasice, batute des si foarte cunoscute de mine. Daca in alte ocazii de depresie tehnica aveam in apropiere prieteni care ma primeau la aparatele lor acum s-au mai schimbat lucrurile, din mai multe motive: unii nu mai sunt in tara, altii nu erau liberi cand puteam merge la ei si nu voiam sa le tulbur si putinele ore pe care le mai au pentru ei, altora li s-au stricat instrumentele cam in aceeasi perioada – coincidenta sau ba nu prea ma intereseaza, dar si ale lor au cedat in zile in care electricitatea a avut sincope. La mine, sincopa electricitatii a coincis cu actualizarea antivirusului. E a doua oara cand electricitatea si antivirusul de computer comploteaza sa ma lase fara legatura spre online. Din acest motiv n-am reusit sa am vreo reactie, dar m-am bazat pe faptul ca am anuntat candva: daca dispar ca magaru-n ceata e din vina computerului.

Si, iaca-asa, am petrecut aproape trei luni surprinzatoare, ca in vremea cand existau numai telefoane fixe… Eh! Pentru obiectivitate: am vorbit si la telefonul mobil de cateva ori…

In concluzie: am trait o toamna minunata! Abia astept luna cadourilor, care urmeaza imediat dupa toamna cadourilor. Oh… Partea negativa: dupa doi ani fara tutun (cu mici exceptii) am recuperat. Deh! Nu ma pot lasa si de computer si de tutun! Acum am computer functional (mai mult sau mai putin - s-a blocat de doua ori numai la aceasta postare) si am revenit la abstinenta – cu tigara electronica e simplu.