Pagini

2015-06-29

Clubul cinefililor: The Intouchables

sursa 
The Intouchables, Invincibilii (2011) este un film pe care nu l-am vazut chiar de curand dar se numara intre cele pe care nu le voi uita…curand. Un film regizat de Olivier Nakache si Éric Toledano.

Este un film despre prietenie si despre a doua sansa. Personajele principale, Philippe (interpretat de François Cluzet) si Driss (Omar Sy), sunt doi barbati total diferiti la prima vedere si care exista in realitate. Sunt doi oameni disperati, marginalizati si care ajung sa depinda unul de celalalt.

Philippe este un artistocrat foarte bogat care in urma unui accident ramane paralizat si, practic, nu mai poate face mai nimic singur. Driss este un tanar algerian, fost puscarias, care este angajat sa aiba grija de Philippe. Aristocratul a dorit sa aiba langa el pe cineva care sa nu-l compatimeasca pentru starea in care se afla, sa nu se uite la el cu mila. 

E o comedie-drama care a avut succes la nivel mondial poate si pentru ca personajele sunt reale dar – mai ales – pentru aripile larg deschise ale sperantei pe care le simtim fluturand in suflet vizionand filmul.
E un film pentru tineri si varstnici, pentru femei si barbati, pentru toate clasele sociale… chiar daca nu e lipsit de clisee.

Am senzatia ca acest film sugereaza ca nu doar Franta, ci intreaga lume, impartita rasial si social, ar trebui sa inteleaga cat ar avea de castigat construind o punte peste prejudecati de tot felul.

Philippe si Abdel arata tuturor cum ar trebui sa arate prietenia, ce se intelege prin devotament si ce inseamna sa nu te lasi doborat de greutatile pe care viata ti le aseaza pe umeri. Desigur, cand unul dintre prieteni este foarte bogat are multa putere si… poate mai multe decat in cazul a doi oameni de aceeasi conditie sociala – acest aspect accentueaza, intr-un fel, spiritul prieteniei pentru ca la orice nivel se poate crea o astfel de legatura intre spirite elevate.

Adevaratul Philippe (Pozzo di Borgo) este nascut in 14.02.1951 intr-o veche familie de duci care, in anul 1993, a paralizat in urma unui accident cu parapanta.
Driss joaca rolul lui Abdel Yasmine Sellou, un tanar francez de origine algeriana, inteligent dar fara prea multe sanse in viata.
Destinele celor doi oameni se vor impleti pentru toata viata si prima intalnire, cu nabadai, e primul pas spre o prietenie frumoasa.

In opinia mea este un film care merita vazut, macar pentru dialogurile care, adesea, ne smulg zambete si aproape ca nu ne mai dam seama ca unul dintre ei e crunt lovit de soarta. Aceasta poveste (reala) ar putea fi si un fel de raspuns la intrebarea “ce trebuie sa invatam din lectiile pe care ni le da viata?”
*
Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor - Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

2 comentarii:

  1. într-adevar un film superfrumos! Pe germana au tradus titlul filmului - sau ma r, au adaptat titlul tare dragut: "Aproape cei mai buni prieteni" (Ziemlich beste Freunde). L-am vazut la Kino si stiu ca Helmut a fost deasemenea foarte încântat - el nu merge cu placere la cinematograf, dar acest film i-a redeschis gustul pentru a 7 arta ;)
    pup draga mea. O saptamana agreabila sa aveti! <3
    PS: tocmai ti-am scris un email ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-a impresionat filmul si m-a amuzat. :)
      Pe vremuri nu pierdeam un film la cinematograf! Toata gasca facea acelasi lucru. Cand erau filme "bune" erau cozi imense, dar unul dintre unchi lucra la Intreprinderea Cinematografica si aveam bilete fara sa stam la coada. :) Tare era fain! Acum nu imi mai place sa merg la cinematograf... pentru ca nu imi place sa ascult comentariile soptite ale celorlalti, sunetul facut de tastele telefoanelor... si nu imi mai place atmosfera, in general. Poate ca am imbatranit. :)
      Parintii, cand eram noi copii, mergeau saptamanal la cinematograf - mama mergea si la teatru, dar tata nu avea... rabdare. :)
      Multumim! Zile fericite sa aveti! Pupici cu drag!
      Am reusit sa citesc mail-ul.... Multumesc.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.