Ce nu se invata la scoala (I)

In România – si in mai toate statele din lume unde exista scoli si invatamant obligatoriu – multi cetateni sunt nemultumiti de programa scolara, de faptul ca elevii – din primii ani de scoala – au de carat prea multe materiale, zi de zi, de faptul ca sunt necesare tot mai multe “materiale didactice” si caiete speciale de tot felul pe care foarte multi parinti (dar si profesori) nu si le permit din punct de vedere financiar si fac mari sacrificii pentru a le avea. Dar cei mai multi se plang ca elevii trebuie sa retina – obligatoriu – informatii care nu ii intereseaza si care nu le sunt de un real folos in viata.

Pe scurt: elevii sunt obligati sa retina fel de fel, dar multe altele par a le fi complet interzise – poate pentru ca de ar fi educati in acest sens ar deveni adulti care stiu sa gandeasca.

Ce nu se invata la scoala:

Principiile de baza ale moralei

Pe scurt, conform DEX, principiul este un element fundamental, o idee, o lege de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduită etc.

Principiul de baza al moralei este binele si raul, celelalte valori conturandu-se in functie de acestea.

Etimologic, notiunea de morala isi are radacina in limba latina: mores. Morala poate fi definita ca fiind totalitatea mijloacelor folosite pentru a trai in armonie cu semenii, dar este si un ansamblu de reguli – individuale sau colective – adoptate si respectate fara constrangere de un individ sau altul sau de un grup, de o comunitate. Morala mai este si ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativa (adesea dogmatica) bazate pe distinctia intre bine si rau. Indivizii, grupurile, comunitatile trebuie sa ajunga la un consens in ceea ce priveste binele si raul si una dintre caile prin care se poate ajunge este si toleranta, dar nu toleranta impusa prin propaganda, ci toleranta izvorata din cunoastere.

A nu se confunda morala cu etica. Morala e legata de viata privata si trebuie respectata in viata privata, etica in viata publica (profesionala, civica, politica).

Foarte multi inteleg morala ca fiind “interzicerea placerilor” – asa se intampla in comunitatile inchise. In societatile deschise primeaza (trebuie sa primeze) respectul si aprecierea faţa de semeni si faţa de principiile morale convenite in comunitate. Intr-un fel, legile moralei sunt norme nescrise acceptate de majoritate. Atunci cand ne scuturam de prejudecati si avem respect si apreciere pentru toti semenii pericolele imoralitatii nu ne pandesc.

Drepturile omului

Despre drepturile si libertatile omului, despre principalele drepturi conform C.E.D.O. nu prea se discuta in scoli. Multi tineri, chiar in ultimul an la liceu fiind – sau studenti - nu stiu sa numeasca macar unul dintre drepturile fundamentale ale omului, nu stiu sa defineasca notiunea de drepturile omului. Multi – tineri sau mai putin tineri – confunda drepturile si liberatile omului cu cele ale cetateanului, drepturi care, desi sunt in stransa corelatie nu se suprapun. Prea multi nu stiu sa faca distinctie intre drepturile omului, libertati fundamentale, drepturi naturale, drepturi comune, indatoriri ale omului, drepturile popoarelor, drepturi individuale, drepturi universale. Macar despre Declaratia Universala a Drepturilor Omului sa li se vorbeasca pe larg.

Copiii trebuie invatati ca si ei au drepturi si trebuie sa fie invatati sa pretinda respectarea acestora si de profesori si de parinti. Dar inainte de a fi invatati sa-si ceara si sa-si apere aceste drepturi trebuie initiati in principiile de baza ale moralei.

Drepturile omului reprezinta drepturile fiintei umane inzestrata cu ratiune si constiinta si careia ii sunt recunoscute drepturile sale naturale ca drepturi inalienabile si imprescriptibile.

Ce inseamna activist / activism

Ce-i mort poate merge in directia curentului dar numai ce-i viu poate merge impotriva acestuia. [G.K. Chesterton (29.05.1874 – 12.06.1936), scriitor, jurnalist si ganditor englez].

Activistul este persoana care crede cu tarie intr-o schimbare politica sau sociala si care – pentru a reusi sa aduca schimbarea dorita – participa, intre altele, la activitati precum protestele publice. De exemplu, cine participa la un protest impotriva taierii copacilor dintr-un parc este un activist.

Activistul este un cetatean angajat civic (nu angajat in sensul de salariat – desi, uneori, este remunerat - ci angajat in lupta pentru schimbarea pe care o considera oportuna). Exista cetateni care se considera activisti – prin participarea la diferite demonstratii, semnarea de petitii, donatii etc. – dar activist, in sens restrans, inseamna a fi dedicat trup si suflet, implicat financiar si sufleteste in actiunea pe care o desfasori, in realizarea schimbarii pe care o doresti. Dar aici este o capcana in care cad multi activisti, imaginandu-si ca numai ei, cei implicati in orice clipa, sunt aceia care “schimba lumea”.

Unii activisti militeaza ca oamenii si lumea sa se schimbe (intr-un fel sau altul), alti activisti militeaza ca oamenii si lumea sa ramana la fel.

Activismul consta in eforturile depuse in a promova, impiedica sau forta schimbari sociale, politice, de mediu etc. prin diferite metode: articole si scrisori in ziare, campanii politice, miting, boicot, greve, greva foamei, marsuri de strada si altele.

De ce sa se invete la scoala despre ce inseamna activist si activism? Pentru a se putea evita mai usor capcanele in care pot fi atrasi tinerii; pentru a se evita radicalismul, extremismul care ii pandeste pe cei neinformati. Dar ar fi interesant sa se invete la scoala si pentru ca s-ar putea forma o generatie de oameni care nu doar ca vor sti ce vor dar vor sti si cum sa obtina.

Cei care vor sa se implice intr-o cauza anume trebuie sa stie sa analizeze impactul pe care l-ar putea avea asupra societatii (ca exemplu) o anumita schimbare dorita. Cei implicati in activism trebuie sa cunoasca si… filosofia schimbarii pe care o doresc.

E util pentru cetateni sa aiba o pozitie ideologica dar trebuie sa fie atenti cand adera la o grupare (organizata sau nu) sau alta, sa fie siguri ca au puncte comune profunde cu cei carora li se alatura - daca-ti plac doar trei idei dintr-o suta fereste-te sa te inregimentezi.

De ce protesteaza oamenii

E important ca si elevii sa inteleaga de ce oamenii protesteaza in strada (sau altfel) si sa inteleaga motivele pentru care oamenii respectivi sunt nemultumiti.

Atunci cand un cetatean se prezinta la un protest de strada, de exemplu, trebuie sa fie pregatit sa raspunda argumentat la orice intrebarea ar veni de la activistii contra, de la jurnalisti sau de la simpli curiosi.

Protestul este o forma de exprimare si ar trebui sa fie “libera” dar, in anumite cazuri, cine vrea sa organizeze un protest, cine vrea sa protesteze public chiar si de unul singur trebuie sa obtina aprobare de la autoritati.

Atunci cand se organizeaza un protest exista probabilitatea sa fie organizat un protest contra. De exemplu, unii demonstreaza pentru aprobarea casatoriei intre persoane de acelasi sex si ceilalti demonstreaza impotriva acestei legalizari. Cel mai adesea, intre grupurile cu dorinte contrare escaladeaza violenta - argumentul pumnului nu aduce decat prejudicii, tuturor partilor implicate. Numai un activist care intelege spiritul activismului ar putea aplana astfel de conflicte, le-ar putea preveni. Aceasta, insa, poate face numai cineva care stie principiile de baza ale moralei, stie care sunt drepturile si libertatile oamenilor si stie ce inseamna a fi activist.

Tinerii n-ar mai trebui sa invete din afara si pe dinafara, ci sa invete sa simta, sa inteleaga. E aproape firesc sa se impotriveasca, pentru ca toata lumea le da lectii, dar nimeni nu ii invata cum sa inteleaga, sa vada dincolo de teorie. Tinerilor – si nu doar lor – nu e suficient sa li se raspunda la intrebari; tinerii trebuie ajutati sa gaseasca raspunsurile, sa stie unde sa le caute si cum sa le caute.

Altele:
Altruismul ar trebui invatat la scoala (II);

Ecranul verde. A pune totul sub semnul indoielii;
Discriminarea se invata in copilarie;