Ganduri in ajunul zilei de vineri

M-a ajuns oboseala! Mi-am pierdut antrenamentul şi nu prea mai pot alerga să nu mă prindă oboseala. Mai pot sări peste masa de dimineaţă, mai pot fugi de răspundere, dar de oboseală nu prea mai pot!

Uneori, dimineaţa, în timp ce-mi savurez cafeaua, mă gândesc la toţi oamenii pe care îi voi plictisi sau enerva azi… Şi zâmbesc.

Îmi plac oamenii care au un zâmbet pe chip, pentru că le arată bucuria. Zâmbetul înseamnă că ceva frumos li s-a întâmplat, au citit un text care le-a plăcut, poate au auzit o glumă, poate se gândesc la ceva frumos, poate se gândesc la omul sau la animalul drag, poate au făcut dragoste dimineaţă sau poate au ucis un om. Niciodată nu putem şti!

În unele zile îmi imaginez o lume în care oamenii se iubesc, o lume fără războaie şi fără foamete, o lume fără indivizi care vânează de plăcere, o lume fără stăpâni de sclavi… Azi nu e o astfel de zi, poate mâine.

Zicea cineva că, de fapt, nu ne maturizăm niciodată, ci doar învăţăm să ne comportăm în public.

Să aveţi o zi frumoasă! E o urare, nu un ordin! :)