Clubul cinefililor: Code of a Killer

sursa CC BY-SA 3.0 

Code of a Killer (2015) e o drama politista britanica, in doua parti, care marcheaza momentul in care Alec Jeffreys a descoperit tehnica de amprentare a ADN.

Amprentarea ADN e o tehnica folosita pentru identificarea persoanelor (dar si a animalelor, plantelor etc.) si e bazata pe caracterizarea ADN; amprentele ADN sunt mici variatii, in general diferite de la un individ la altul, restul de 99,9% din secventele AND fiind similare la toate persoanele. Gemenii monozigoti au ADN similar 100%.

In anul 1983, detectivul David Baker (interpretat de David Threlfall) mobilizeaza toata echipa pentru a descoperi individul care a violat si ucis o adolescenta in varsta de 15 ani, in Narborough, Leicestershire. Desi a facut tot ce era posibil pentru a reusi identificarea autorului a trebuit sa renunte la cercetare pentru ca, exceptand sperma descoperita si conservata de medicul legist, nu exista nimic de la care ar putea incepe o cercetare care sa duca la identificarea infractorului.

In anul 1984, Alec Jeffreys (interpretat de John Simm), profesor la universitatea din Leicester, Marea Britanie, a descoperit o metoda prin care sa observe variatiile intre diferite structuri ADN. In 10 septembrie 1984, observand radiografia unui experiment ADN a observat similaritati intre anumite structuri ADN, a lui si ale membrilor familiei.

In anul 1985, pentru prima data, amprenta ADN a fost de ajutor, in instanta, pentru a rezolva o disputa pe tema imigratiei unui copil britanic ai carui parinti erau din Ghana.

Cand, in anul 1987, detectivul David Baker  a fost pus in faţa unei alte infractiuni de viol si uciderea victimei adolescente din aceeasi localitate si medicul a descoperit numai sperma care ar fi putut sa-l lege pe infractor de fapta, a ales sa-l caute pe profesorul dr. Alec Jeffrey si sa-i ceara ajutorul. Profesorul nu era prea sigur ca amprentarea ADN ar putea fi solutia si avea dubii ca proba ar putea fi admisa in instanta, dar a fost de acord sa incerce. A solicitat mostre ADN pentru a putea compara structura ADN a infractorului. Intre timp, un tanar recunoaste una dintre fapte, dar detectivul nu e convins ca spune adevarul. Problema era ca acum cazul e inchis si nu mai putea obtine mandat pentru a cere mostre de la barbatii din mica localitate – chiar de nu ar fi fost dosarul inchis, nu avea motive teminice pentru a primi un astfel de mandat. Atunci a facut o cerere publica: barbatii sa se prezinte voluntar si sa doneze o “mostra” din care sa poata fi citita structura ADN. Sute de barbati – cei care erau in acea localitate – s-au prezentat sa doneze pentru ca doreau si ei sa fie prins ucigasul celor doua adolescente.

Dupa anul 1987 mii de dosare cu autor necunoscut din toata lumea au fost redeschise si multi infractori au fost descoperiti prin utilizarea metodei de amprentare ADN, metoda care se dezvolta an de an (poate chiar mai des).

Nu e un film spectaculos, nu e un film “stiintific”, ci un film in care un doctor isi risca mariajul pentru a descoperi cum poate afla diferentele intre diverse structuri ADN si un politist care nu doarme linistit stiind ca doua adolescente au fost violate si ucise iar calaul lor e liber. E un film despre momentul unei mari descoperiri si prima utilizare in criminalistica a tehnicii amprentarii ADN, o tehnica prin care infractorii pot fi identificati cu certitudine. 

*

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.