Clubul cinefililor: They Live

sursa 

They Live (1988) e un film S.F. de serie B care se vrea o metafora a capitalismului in care unii (saracii si cei din clasa de mijloc) sunt sclavii celor bogati, ai guvernului. Un stat politienesc in care oamenii sunt urmariti cu drone.

Acest film al lui John Carpenter e un fel de 1984, dupa romanul omonim al lui G. Orwell, dar pe repede inainte. John Nada (Roddy Piper) traieste intr-o lume in care regula de aur este “cine are aurul face regulile”; e un om aproape fara casa, apoape fara ocupatie...

Filmul ilustreaza – nu tocmai exceptional – o lume in care cei defavorizati sunt tot mai multi, saracii devin tot mai saraci, drepturile omului sunt vorbe in vant, politicienii isi folosesc limba numai pentru a minti… Oamenii stau in faţa televizoarelor privind reclame stralucitoare, muncesc daca au unde, beau, fura, viseaza, spera… in timp ce salariile celor care duc greul economiei scad iar cele ale “gulerelor albe” cresc, in timp ce unii sunt concediati fara preaviz si altii, pentru obedienta, sunt avansati in posturi tot mai inalte.

Nada gaseste intr-o ascunzatoare niste ochelari de soare. Oriunde privea, in loc de reclame vedea mesaje subliminale menite sa mentina oamenii in stare vegetativa. Mesaje precum consumati, uitati-va la TV, cedeaza, supune-te, cumpara, nu contesta autoritatea, conformeaza-te il bombardau din orice colt de strada, din orice revista pe care o deschidea, de pe ecranul oricarui televizor. Ochelarii il mai ajuta sa vada ceva: adevaratul chip al celor care conduc societatea, si care sunt… extraterestri, desigur. Si extraterestrilor acestia exploatatori, pentru care Pamantul e “lumea a treia”, li se adauga pamanteni lacomi.

Alaturandu-se unui grup de rezistenta care incerca sa indrepte starea de fapt incepe lupta impotriva extraterestrilor care au luat infatisare umana facand din oameni scalvi, si incearca sa preia controlul satelitului prin care se transmiteau semnalele subliminale. Vor reusi?!

E un film pe care vi-l recomand? Nu tocmai – mai bine vizionati 1984. They Live este – afirma unii critici – o metafora a “epocii Regan”, o perioada caracterizata prin violenta, inegalitate, plutocratie, mass-media corporatista, rasism si lacomie. E o metafora a oranduirii neoliberale caracterizata printr-o combinatie de supraveghere si control in masa, forta bruta a autoritatilor, a tehnologiilor pentru placere si pentru distragerea atentiei: divertisment in masa, consumerism – toate menite sa limiteze posibilitatile mentinerii democratiei adevarate, care e subminata de grupuri organizate pe interese de cei bogati si de corporatiile care urmaresc, in economie si politica, interese perfect contrare celor ale majoritatii cetatenilor. Filmul aminteste oamenilor ca exista fiinte umane fara pic de compasiune si pentru care ceilalti oameni sunt doar producatori de beneficii si care fac numai calcule crude care duc la biopolitici distorsionate, care utilizeaza cuvantul “piaţa” pentru a decide valoarea unui om (piata fortei de munca, de exemplu).

“Rowdy” Roddy Piper a fost wrestler la viata lui – unul celebru din cate am inteles si care a murit anul acesta, la numai 61 de ani, in 31 iulie, in urma unui atac de cord. In film e “omul cu muschi”, alaturi de amicul sau Frank (Keith David).

Daca vreti sa vedeti filmul incercati sa priviti dincolo de scenariu, dincolo de micile “gafe”…

*

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.