Defăimarea socială în viziunea incapabililor

As fi tentata sa incep cu “Doamne, mare-i gradina ta!” dar ar fi mai potirivt: “Mama prostilor e mereu gravida”… Dar nu incep astfel pentru ca, in curand, s-ar putea sa fiu amendata pentru ca… discriminez, defaimez etc.

Actualizare august 2019: proiectul nu a devenit lege.
*

In loc sa castige respectul cetatenilor, politicienii (politrucii, mai corect) români se ascund in dosul legilor scrise pe genunchi si adoptate cu viteza luminii doar pentru ca se refera la binele lor, in principal, pentru ca altfel… legile de interes general zac mult si bine si cand sunt, in sfarsit, gata, e nevoie de “norme de aplicare”, adica o explicatie de cum si cand sa se aplice respectivele dispozitii - sunt, adica, pline de echivocuri, sunt ceea ce unii ar numi şvaiţer.

Un politician - cel care concureaza singur pentru presedintia unui partid - a initiat o lege care sa impiedice “defaimarea” unora si altora, iar senatorii au aprobat-o urgent - dovada ca nici aceia n-au prorpietatea termenilor.

De exemplu, au definit (juridic) demnitatea umana; art. 1 lit. a) din proiectul de lege:

Demnitate umana - valoarea intrinseca a oricarei fiinte umane ce decurge din integritatea sa fizica si psihica si din capacitatea sa de a judeca si de a actiona in cadrul societatii, dupa propriile alegeri, indiferent de diferentele individuale sau de apartenenta la un grup social;

Demnitatea umană este un atribut esential al conditiei umane si indisolubil legată de ideea de protectie a drepturilor omului. Demnitatea umană nu are însă nicăieri în lume o definitie juridică pentru simplul motiv că încapsularea acestui concept într-o definitie, cu atât mai mult una juridică, va avea ca efect limitarea demnitătii umane, nefiind posibil să definesti exhaustiv demnitatea umană la fel cum nu poate fi definită exhaustiv conditia umană. Luând ca exemplu definitia de faţă, doar la o primă vedere, ea omite de o manieră discriminatorie persoanele cu dizabilităti, neincluzându-le printre cele care se bucură de demnitate umană.

Art.1 lit. b) Toleranţă – manifestarea unui tratament egal faţă de orice persoană, indiferent de grupul social din care face parte, precum si respectarea oricărei forme de exprimare a identitătii de grup, în conditiile în care nu afectează siguranta natională, ordinea publică si bunele moravuri sau alte grupuri sociale;

A fost inventat un nou sens al termenului „toleranta”. O simplă consultare a DEX-ului ar fi indicat atitudinea de superioritate pe care o denotă termenul, acesta sugerând suportarea diferentelor desi ne deranjează, si în niciun caz evaluarea acelor lucruri care ne diferentiază ca fiind la fel de bune sau valoroase ca si ale celui care, în această ipoteză, manifestă toleranță. (Cf. DEX ‘09: a tolera = A îngădui, a permite o situatie, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta.)

Definitia dată tolerantei nu are nicio legătură cu bunul simt democratic. Este greu să ne imaginăm manifestări ale identitătii de grup în contextul nediscriminării si egalitătii care să aducă atingere sigurantei nationale, ordinii publice si bunelor moravuri, decât eventual în mentalitatea dictaturii national-comuniste omogenizatoare de minorităti, cu precădere cele nationale.

Art. 1 lit. c) Grup social - categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, traditi culturale, apartenentă politică, boală cronică necontagioasă, sau infectie HIV/SIDA;

Grupul social are mai multe întelesuri, în cea mai largă interpretare putând implica afilieri între indivizi pe orice criteriu. In niciun caz însă “grupul social” nu este caracterizat exclusiv de criterii care definesc în general apartenenta la un grup vulnerabil la discriminare. Această definitie, în legătură cu cea de mai sus, crează  o nouă confuzie de termeni, dând alt sens termenilor decât cei obisnuiti.

Se face, nejustificat, distinctie intre demnitatea unui individ si cea a unui grup social, fiind si mai aspru pedepsit cel care “discrimineaza/defaimeaza” grupul; si termenul de 3 ani in care grupul lezat poate depune plangere este exagerat de mare! “Demnitatea unui grup” e greu de definit si sustinut juridic (si) pentru ca fiecare membru dintr-un grup are drepturi individuale.

Art. 3 (1) Toleranta este garantată pentru orice grup social, în conditiile în care nu se aduce atingere drepturilor si libertătilor fundamentale prevăzute în Constitutia României.

(2) Alineatul (1) nu e aplicabil în cazul actiunilor care:

c) subminează siguranta natională

d) urmăresc sau încurajează segregarea socială

g) încalcă drepturile si libertătile celorlalte persoane care nu apartin grupului social

Din formularea articolului, rezulta că vor fi tolerate (în întelegerea actualului proiect) grupuri sociale în bloc, si nu indivizi care apartin diferitor grupuri sociale. Mai mult, aflăm însă că nu sunt tolerate actiunile unor grupuri, care actiuni subminează siguranta natională (sic!). Introducerea conceptului de responsabilitate colectivă pentru încălcarea legii este imposibila juridic in democratie. Mai mult, responsabilitatea colectivă pentru încălcarea legii este un element caracteristic regimurilor totalitare.

Text preluat de pe apador.org, unde e dezbatuta pe larg neconstitutionalitatea acestui proiect de lege.

Cu nu prea multi ani in urma libertatea de exprimare mai traia si a fi retrograd, cârcotaş, contra sau prost nu era interzis. Azi, politrucii, nu mai vor sa fie ironizati, nu mai vor sa fie ofensati si atunci au inventat o lege prin care ne trateaza cu intoleranta in numele tolerantei.

Art. 19 - (1) Defaimarea sociala constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 30.000 lei, daca vizeaza o persoana fizica, respectiv cu amenda de la 2.000 lei la 60.000 lei, daca discriminarea vizeaza un grup social.

In intelesul acestui proiect de lege la “grup social” intra si partidele / grupurile politice…

Acest proiect de lege nu vizeaza numai jurnalistii, ci pe toti aceia care se exprima in spatiul public: pe retelele de socializare, pe blogg-uri etc. Aceasta versiune de corectitudine politica e exagerata - unii politicieni din Franta au incercat, acum cateva luni, sa impuna un proiect asemanator, dar francezii nu dorm in front si nu-i intereseaza activitatea politicienilor numai in ziua alegerilor electorale asa ca au oprit proiectul (cel putin deocamdata). In plus, la ei exista opozitie politica reala, nu doar teoretic, cum se intampla pe aici si astfel de proiecte aberante pentru democratie nu au sanse sa devina legi.

In legislatia româneasca exista dispozitii in legi (inclusiv in codul penal) de care se pot folosi cei care se simt defaimati - nu era necesara o lege in care sa fie definiti aiurea niste termeni si inventate definitii pentru concepte…

Prin aceasta lege se mai infiinteaza niste posturi, pentru oameni care vor fi bine platiti (de la bugetul de stat) pentru ca - deh! - vor avea o mare responsabilitate.

Acest proiect de lege - daca va trece si de Camera Deputatilor (poate acolo sunt oameni cu ceva mai mult spirit democratic la purtator) - si va deveni lege se va dovedi un instrument foarte util politicienilor, care s-au bagat sub umbrela defavorizatilor. Daca va trece de Camera Deputatilor mai exista o speranta la seful statuluii, dar acesta poate retrimite legea la parlament doar o data iar daca parlamentarii vor insista in dorinta lor atunci mai e o singura cale: seful statului sa-i conteste constitutionalitatea (la Curtea Constitutionala unde - ghici! - judecatorii sunt numiti politic).

Pe scurt: aceasta lege va fi aplicata selectiv si e unul dintre motivele pentru care nu trebuie adoptata.

Proiectul initial al legii