Gândurile unor români despre refugiaţi

Observaţie: Emigrant se numeşte persoana care îşi părăseşte ţara pentru a se stabili, temporar sau definitiv, in alta - s-ar putea numi şi expatriat imigrant, adică persoana venită dintr-o ţara străină pentru a se stabili in ţara X (cea aleasă). Imigrant se numeşte persoana care a plecat din ţara sa şi s-a stabilit in altă ţară.

Pe scurt: o persoană se numeşte emigrant când pleacă din ţara sa şi se numeşte imigrant când s-a stabilit in noua ţară.

Revin la gândurile materializate in cuvinte ale unor cetăţeni de pe ale căror limbi picură venin. Le-am auzit pe magistrala informatică. N-o să susţin că oamenii nu au dreptul să fie speriaţi, dar frica izvorâtă din lipsa de informaţie, din prostie, din bigotism, din rasism, xenofobie sau invidie nu e tocmai frică. Pe aceşti oameni unii i-ar numi “hateri” = acei indivizi care mereu urăsc ceva sau pe cineva, sunt invidioşi şi răutăcioşi.

Fără să-şi dea seama, probabil, unii îşi arată invidia atunci când se afirmă împotriva refugiaţilor:

Nu! noi suntem undeva primiți cu brațele deschise? indiferent de felul nostru tot români suntem clasificați! tu nu furi!dar Îți place să se audă ca ești hoţ? nu! (nu am schimbat editarea)

Altfel spus, gândesc unii: să moară şi capra vecinului, in loc să dovedim că nu suntem cum ne cred alţii.

Nu! Cum noi nu suntem bine primiți, nici ei nu au ce cauta! Ce ar mai fi sa mergem la cumpărături cu frica că ne da cineva in cap? Sa mergi cu frica pe strada, sa iti fie frica să lași copii la joaca? Sa iti fie frică sa iți lasi fiica singura sa se duca la școală? Sunt învățați sa ucidă pentru religia lor, nu le pasă de nimic. Categoric nu au ce căuta si nu doar in Brașov, în România.

Din nou: să crape şi capra vecinului. In plus, scrie ca şi cum altfel nu ar exista acest pericol de a-i da cineva in cap când merge la cumpărături. Sunt învătaţi să ucidă pentru religia lor e o afirmaţie care dovedeşte lipsa nu doar de informaţii, ci şi un nivel intelectual destul de scăzut. Habar nu are persoana in cauză - şi multe ca aceasta - că in Europa erau deja 26 de milioane de musulmani, iar in România erau deja 65 de mii de musulmani şi nu i-a fugărit nimeni copilul pe stradă, cum fugăresc unii civilizaţi copiii de ţigani de prin parcuri, deşi copiii aceia nu fac decât să se joace, pentru că parcul e amenajat pentru toţi copiii nu doar pentru cei blonzi, cu ochi albaştri şi piele albă.

In Franţa, in anul 2010, erau 8 milioane de musulmani (azi sunt, sigur, mai mulţi) şi nicio franţuzoaică nu s-a plâns că se teme să meargă singură la şcoală.

Nu ii expulseaza nimeni!!Germania ii accepta si mie mi se face mila de femei si copii dar barbatii sa ramana sa lupte sau sa ii lase sa munceasca daca tot ii primesc nu sa le ofera atatia bani pe luna !!noi muncim pe 1200 de euro din greu iar ei bin aici si primesc de toate plus bani !!Eu locuiesc in Germania si vad astea si ii ajutam destul cred eu cu haine hrana etc dar copiilor li se taie din drepturi pt a avea statul mai multi banii pentru emigranti!!oare cum.o sa fie peste cativa ani o sa trebuiasca sa impartim si proüria locuinta cu ei?? (nu am modificat textul iniţial)

Din nou, să moară şi capra vecinului... Când ea şi ceilalţi au ajuns acolo la fel au zis nemţii: "vin emigranţii ăştia şi le dă statul de la gura copiilor noştri"? Au fost cetăţeni germani care au zis, dar erau la ei acasă şi parcă-parcă au o scuză.

Bărbaţii să rămână să lupte! Ce uită unii este că bărbaţii aceia sunt civili şi mulţi nu au idee cum să armeze o armă, să ochească şi să tragă - la foc automat şi tot n-ar fi exclus să rateze ţinta când luptă împotriva soldaţilor antrenaţi. Unii au luptat cât au putut, dar când familiile le-au fost ameninţate, uneori întemniţate şi torturate pentru ca ei să nu mai lupte au lăsat armele şi au luat drumul pribegiei.

Bineînţeles că vor munci, când vor avea dreptul, dar nu au acest drept de la început - există anumite proceduri.. 

Un altul îşi arată înţelegerea şi certitudinile (sublinierile îmi aparţin): Nu este vorba de felul in care suntem primiti noi in alte tari. Inteleg drama acestor emigranti dar mai presus de acest lucru se afla tara, natia si siguranta noastra. Stiu ca intre acesti emigranti se afla si teroristi si sunt convins ca este doar o chestiune de timp ca ei sa atace. Dupa ce vor face acest lucru ce explicatii ne vor da politicienii si cei care acum sunt de acord cu acceptarea lor? In plus, atunci cand noi romanii am fost calariti de huni, tatari, turci, rusi, samd, am ramas si am rezistat aici. Ei de ce nu fac la fel? Apropo, maine este 11 Septembrie...

As zice că au rămas şi nu prea aici, pentru că mulţi au luat calea pribegiei; iar cei care au rămas au plătit tribut de sânge cotropitorilor şi mai apoi am ajuns in poala comuniştilor.

Grija faţă de naţie! Grija faţă de ţară! Acestea sunt lozinci goale de conţinut pentru că, la atâţia ani după comunism mare lucru nu s-a schimbat - mentalitatea unora cu atât mai puţin.

11 septembrie a trecut fără vreun incident major, cum se temeau, probabil, unii...

Acest argument împotriva primirii refugiaţilor mi se pare cel mai tare: in Brasov nu niciodata pt k e cel mai frumos oras din romania si nu merita sa vina imigranti in oras ! Sa mearga in Bucuresti la capitala si sa stea in Parlament in locul la lesinati aia ce au dus tara d rapa !

O fi cel mai frumos oraş din Ro dar pare să aibă şi oameni cu suflet tare urât... mai ales că autorul textului pare a se arăta de acord să meargă acei oameni in oricare alt oraş... Aş face un pariu: cel care a gândit cele de mai sus cred că nu e născut din părinţi născuţi in Braşov - poate că nici nu e născut in Braşov.

Argumentul următor e hilar: Categoric, Nu! Brasovul a ramas unul dintre putinele orase curate, din toate punctele de vedere, ale acestei tari. Neamul romanesc este un neam curat cu sufletul si cu gandul. Acesti imigranti nu numai ca nu sunt potriviti pentru Brasovul nostru, eu cred ca nici nu vor sa fie. Odata instalati, cererile lor vor evolua iar noi vom regreta, sunt o natie de oameni duri, rautaciosi. Cu regret pentru copiii lor, spun inca o data, Nu.

Categoric, curat cu sufletul şi gândul e cel care scrie aşa ceva. Nu scriam mai sus că unii sunt şi uşor inculţi? Un neam cu suflet şi gând frumoase nu poate gândi astfel, nu poate vorbi astfel, nu poate simţi astfel... Sunt o naţie de oameni duri, răutăcioşi... Sunt aproape sigură că ştie asta numai din ce-a văzut la TV, a citit prin ziare şi pe net (mai ales in aceste zile); in viaţa ei, această persoană, nu cred să fi văzut de aproape un arab, un sirian, un iranian - dacă ar vedea unul şi nu i-ar zice nimeni că-i străin ar putea crede că e de prin Bucureşti, de pe la Dunăre sau din altă zonă unde românii sunt mai tuciurii deşi sunt români sadea.

Argumentul suprem şi ruşinos din partea cuiva care se considera evoluat: Fără ţigani că sunt foarte periculoşi şi perverşi.

După aceste comentarii (scrise cu litere italice) culese de pe diverse pagini prea multe nu sunt de comentat, dar va veni ziua in care cei care au scris astfel de cuvinte (ce am amintit aici e o mostră modestă) se vor bate cu pumnul in piept că ei au fost printre cei care au susţinut primirea refugiaţilor/emigranţilor. Aşa s-a întâmplat şi după evenimentele din decembrie 1989: mulţi eroi s-au arătat, povestind ce le-au povestit cei care chiar au luat parte la acţiune şi, uneori, povestind ”vitejia” lor chiar celor care le-au povestit un eveniment sau altul!!!

Şi atunci, in decembrie '89, urlau unii despre terorişti (istoria se repetă, dar puţini învaţă din ea) şi toţi se uitau după terorişti, dar nimeni nu a văzut unul, dar de bătut, unii, au mai bătut pe câte unul care a avut ghinionul să treacă pe lângă vreun idiot speriat sau doar agitator de profesie care a strigat: ”teroristul!” Şi turma s-a repezit asupra unui turist nevinovat - aşa cum s-a constatat ulterior şi nimeni nu a fost pedepsit pentru că l-au băgat pe om in spital; motivul indulgenţei: situaţie excepţională, încărcată de temeri.

De o turmă de bivoli sălbatici reuşesti să te mai aperi, dar de o mulţime de oameni neinformaţi, speriaţi şi care nu gândesc singuri ai şanse să scapi doar dacă se întâmplă o minune!