De la o voce in miez noapte...

Imi ureaza Suzana (Floare de Colţ) intr-un comentariu, aici, sa am un weekend excelent si nu prea războinic. :) La momentul cand am citit, deja, cineva imi declarase razboi… Si cum n-am multa minte – cu un singur neuron, si ala vioi-ameţit, nu pot avea prea multa – m-am pus pe descoperit sursa: un barbat aproape femeie, daca iau in considerare vocea. Ii stiu acum numele si prenumele, ii stiu adresa exacta, stiu ca locuieste singur si isi numara pârţurile, stiu cum arata – o sa-l sun la interfon intr-o noapte, si-o sa plec… (glumesc… dar ma mai gandesc). In fiecare seara o sa plimb cainele pe acolo, desi nu mi-e tocmai comod, insa voi invita la plimbare si pe cineva cu un câine cu regim special. Am tăcut in noapte, pentru ca vecinii ăluia n-au nicio vina si nu voiam sa-mi asculte replica, pentru ca ar fi urmat replica lui, si iar a mea si tot asa…

Ce fel de om e acela care, vinerea pe la miezul noptii, sta si priveste pe fereastra? Nu fumeaza (n-am simtit miros de tigara), doar priveste si… striga dupa intarziatii care-si scot câinii la plimbare.

“Ai adunat mizeria câinelui?” se aude o voce in noapte.

1. Ai vazut ca nu m-am aplecat, deci nu am adunat. 2. Fiind noapte te-ai ghidat, in lumina chioarelor becuri, numai dupa pozitia câinelui. Ghici ce?! Câinele era căţea si a facut pipi in iarba. E a treia oara când sunt trasă de atenţie degeaba.

Ce oameni! Unii plictisiti, altii bolnavi (de răutate cronică) dar cei mai multi nefericiti, nemultumiti de politicieni, nemultumiti de vecinul care-si face suc de portocale dimineata la ora 7, nemultumiti ca altii sunt tineri, nemultumiti ca altii au “tupeu” sa aiba in grija câini in loc sa creasca un copil s.a.m.d. De fapt, ei n-au probleme că unul sau altul nu aduna rahatul pe care-l lasa câinele intr-o zona verde unde nu calca picior de om – sau n-ar trebui sa calce; pe ei ii satisface faptul ca au ocazia sa le dea lectii altora, sa ii şicaneze; acum e lege si cei care au câini trebuie sa o respecte. Dar ăla care flegmeaza bacili Koch? Ăla nu trebuie atentionat si, eventual, amendat? Dar ăia care, cu berea-n bot, scuipa coji de seminte in statia de autobuz sau pe te miri unde, nu trebuie admonestati de cei care n-au ocupatie? Oh, nu! Dar nu pentru ca nu exista lege (exista!) care le permite sa le atraga atentia, ci pentru ca nu scuipa coji oriunde genul de oameni carora sa isi permita sa le atraga atentia.

Individul amintit mai sus e dintre cei care merg pe burta cand dau de-un functionar public cu tupeu si cred ca e genul care voteaza cu ăla care-i da un pix. Când vede in drum un copil “aurolac” in plina criza (sau doar inspirand din punga) cheama politistii? Nu, nu se baga pentru ca nu-i treaba lui. Cand vede un barbat lovind o femeie cheama politia? Din nou nu. Si nici nu intervine, pentru ca ar putea fi periculos. Ma bucur sa aflu ca acest gen de persoane se bagă repede cand e vorba de rahat de câine. Dar nici atunci nu se bagă oricand, ci numai daca plimbatorul de caine e vreo femeie – fie tanara, fie varstnica – sau un batranel sau un copil, si cainele nu e unul dintre cei mari. La zdrahonii care plimba dulăi sau căţeluşi nu se baga sa le zica sa adune rahatul din zona verde unde nu calca picior de om. De fapt, mai calcă, cei care sunt din tagma celor foarte grabiti si care nu pot ocoli doi metri pentru a ajunge la intrarea intr-un magazin, de exemplu, decat făcând cărare prin zona verde – si arata unele zone verzi ca niste zebre moarte… Dar nici de acestia nu se iau nefericitii care n-au ocupatie.

Sa nu credeti ca ma plâng; doar constat cât de plictisitori sunt unii oameni si as vrea să înveţe ca un câine (mai ales unul de talie mica) s-ar putea sa faca pipi atunci când ei cred ca face caca sau ar putea sa se screamă degeaba, orice câine, si sa nu iasa rahat... Si as vrea să ştie ca nu trebuie sa se orienteze nici dupa gestul câinilor care dau din picioarele din spate ca si cum ar acoperi ceva – unii fac asta si cand fac pipi si cand simt vreun miros… Sunt multi-multi ani de când plimb câini pentru a ma putea afecta comportamentul celor care se iau de oameni pe strada doar pentru ca lor li s-a dus tinereţea si ii vad pe ceilalti in plin avânt de viaţă… Uneori le dau replica, alteori doar plec si-i las sa răguşească – hazliu e când incepe câinele sa le dea replica. Poate, intr-o zi, voi scrie o lista cu tot ce-am auzit direct – sau ce au auzit altii – plimband câini.

Urât mai îmbătrânesc unii! Sper să-mi rămână neuronul vioi până la adânci bătrâneţi. 

Textul acesta a ieşit din cauza unei voci in miez de noapte, o voce care a vorbit in numele multora cărora le doresc să înveţe să facă diferanţa între una şi alta pentru a nu mai ajunge in situaţia de a se băga ca musca sub coada calului, sau... le doresc să-şi găsească o ocupaţie..

Ar spune o pisică pentru astfel de situaţii:

***

sursa foto câine: http://barkpost.com

foto cu pisica: inspirata de una vazuta pe FB