Sfaturi duhovniceşti comentate

Pe lângă sfaturile de bun simţ sunt unele care mă fac să zâmbesc şi când mă gândesc cum sună unele sfaturi şi cum se întâmplă în realitate, în foarte multe cazuri (dacă nu în cele mai multe).

Ascultaţi ce zice Scriptura: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa”. Nimic să nu fie pricină de josnicii. Piară bogăţiile, slăvirile acestei lumi, ceea ce iubesc preţuieşte mai mult ca toate.

“Omul si femeia” imi aminteste o intamplare care a avut loc intr-o sala de judecata, cu multi ani in urma (nu zic ca nu se mai intampla). Un barbat de la ţară era chemat ca martor intr-o cauza penala si judecatorul îi da cuvantul, sa spuna ce stie. Si el incepe: Am vazut cum pe drum venea omul cu femeia… Judecatorul il intrerupe: Cum, omul si femeia? Femeia nu-i tot om? Ba da, zice el. Atunci, cum se spune? Martorul, putin incurcat, zice: Omul si femeia veneau pe drum…

De face binele, lăudaţi-o, admiraţi-o, dacă săvârşeşte vreo nepotrivire, aşa cum se poate întâmpla oricărei femei tinere, folosiţi sfaturile şi îndemnurile acoperite. Osândiţi cu putere bogăţia şi luxul - învăţaţi-o să-şi facă podoabă din cinste şi din ruşine - şi cu orice prilej, arătaţi-i tot ceea ce poate fi spre binele ei. 

In primul rând: care ar fi “nepotrivirea”? In al doilea rând: daca el face o "nepotrivire" ea ce trebuie sa faca? Sa zica “Ah, e obosit si eu l-am stresat, de-aia mi-a dat o palma”?

El, sotul, trebuie sa-si invete sotia sa-si faca podoaba din cinste si din rusine! Aceasta nu inseamna ca sotia care poarta fuste scurte si maieuri decoltate isi face sotul (sau pe ea) de rusine desi sotul s-ar putea simti stanjenit de toate privirile pofticioase ale altor barbati – el stiind (probabil) mai bine decat oricine cam ce gandesc (si simt) unii barbati cand vad “copănele”. Dar daca asa a cunoscut-o – si a ales-o – de ce i-ar interzice toate cele dupa casatorie? Pentru ca se intampla destul de des.

Un fel de paranteză: prefer de o mie de ori astfel de sfaturi decat cele de prin revistele cu pagini lucioase in care femeilor li se spune ca e mai mult decat firesc, ba chiar o necesitate pentru barbati, o partida de sex oral, si sa nu se mire daca ei pleaca la cele care nu au prejudecati. Sau sfaturi care le indeamna pe femeile fara partener sa caute “aventura de o noapte”, dar nu li se spune si despre riscurile la care se expun: cine naiba e cel pe care-l vor folosi in acea noapte?

De sunteţi săraci, aveţi în faţă pilda sfinţilor, a lui Petru, a lui Pavel, care au fost mai slăviţi decât toţi regii şi bogaţii. Aflaţi cum şi-au petrecut ei viaţa în foame şi în sete. Spuneţi nevestei voastre că nimic, în această lume, nu-i de temut, decât a-L supăra pe Dumnezeu.

Iubirea poate ţine loc de hrana si de apa? Ma indoiesc, mai ales cand sotii – indemnati duhovniceste – aduc pe lume câţi copii le da Dumnezeu. Iubirea ii poate uni pe soţi, ii poate face sa reziste multor lipsuri cand cei doi se iubesc si gândesc, dar cand la mijloc sunt si copii foamea e crunta; in plus, copiii nu au nevoie in viata doar sa bea si sa manace, mai au nevoie si de invatattura, iar “invatamantul gratuit” costa destul de mult. Petru si Pavel n-au avut copii…

Nu cercetaţi pe soţia voastră oricum, ci cu bunăvoinţă, cu gingăşie. Acordaţi-i multă atenţie şi ea nu va mai aştepta curtea altor bărbaţi. Aşezaţi-o mai presus de orice, din orice punct de vedere, frumuseţe, înţelepciune - şi lăudaţi-o. Veţi ajunge astfel, ca ea să nu-şi dorească atenţia străinului - ba chiar să nesocotească pe toată lumea, învăţaţi-o să se teamă de Domnul. Toate celelalte vor curge ca dintr-un izvor şi casa voastră va fi doldora de bunătăţi…

Cum sa-si invete sotia sa se teama de Domnul? Adica, Dumnezeu nu-i Iubire? Daca tot trebuie s-o invete ceva, atunci s-o invete sa-l iubeasca pe Dumnezeu – e cam greu sa iubesti pe cineva de care te temi. Zic si eu…

Totusi, nu vreau sa ignor acest pasaj:

Nimeni nu are o putere mai mare întru a desăvârşi un bărbat şi a-i mlădia sufletul cum vrea, decât o femeie pioasă şi înţeleaptă. Asemenea, de la nimeni altul: stăpân, judecător, nu va primi mustrări sau sfaturi cu bunăvoinţă un bărbat, ca de la femeia lui; va fi pentru el chiar o plăcere să fie mustrat de ea, din pricina iubirii pe care el o are pentru aceea care-l sfătuieşte.

Femei, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine, în Domnul…

Datoria bărbaţilor este, aşadar, de a iubi, aceea a nevestelor de a asculta. Dacă fiecare săvârşeşte ceea ce-i dator, atunci înţelegerea e de piatră. Iubirea face pe femeie iubitoare, ascultarea face pe bărbat mai blajin. Băgaţi de seamă că-i după fire, ca unul să iubească şi altul să asculte. Când cel ce îndrumă iubeşte pe cel ce primeşte îndrumarea, totul este în ordine. 

Femeia nu poate mânui arma – ea poate să ţină şi să chivernisească aşa cum se cuvine toate cele casnice. Ea nu-şi poate da întotdeauna părerea într-o problemă obştească, – ci numai în cămin, unde, de atâtea ori este mai bună decât bărbatul. Ea nu poate îndruma cum se cuvine treburile Statului, dar poate creşte, cuviincios, copiii. […] acela care-i în stare de a face lucrările însemnate, să nu le poată face pe cele mai mici, în care se arată neîndemânatic, ca, în felul acesta, femeia să aibă un rost însemnat.

Acela care poate face lucruri insemnate e dat de la Dumnezeu ca nu le poate face pe cele mici?! Un dicton latin zice: qui potest maius, potest et minus (cine poate mai mult poate si mai puţin).

Realitatea – actuala sau nu – ne arata ca femeile pot mânui foarte bine armele, chiar daca ma gandesc numai la Ioana d’Arc* (06.01.1412 - 30.05.1431). Si tot realitatea ne arata ca unele (am accentuat pentru a nu lasa loc de interpretari) femei nu isi pot creste cuviincios copiii. In acest sens e interesant: acele femei care nu stiu sa-si creasca odraslele cuviincios sunt vinovate de raul din lume? Mă îndoiesc… De fapt, stiu ca nu e asa, dar m-a amuzat gândul. Inca ceva: un tata trebuie sa se implice total in cresterea si educarea copilului, nu s-o lase doar pe soţie.

De ce am adunat aici aceste cateva fragmente? Pentru ca m-a surprins plăcut in cele mai multe puncte, ceea ce nu pot spune despre alte articole de gen pe care le-am citit de-a lungul timpului si care m-au distrat copios, unele prin absurditate, si m-au cam enervat altele, prin obtuzitate.

Să iubiţi; să fiţi iubiţi şi ocrotiţi!

Nota: * Sunt voci care sustin ca Ioana d'Arc nu ar fi luat parte la lupte, faptele ei de arme fiind inventate de falsificatori.

La adresa de mai jos poate fi citit articolul intreg.

http://www.ioanguradeaur.ro/15/85-sfaturi-sotilor-crestini/

sursa foto: www.bestwallpapers-hd.com