Fantomaticii câini negri (black dogs / hellhound)

Legendele despre cainii negri care apar in diferite situatii de exceptie sunt comune intregii lumi, dar par a fi mai multe in Marea Britanie, Irlanda, Scotia. Nu lipsesc din Franta, Italia, Germania, Austria. Mituri despre cainii negri sunt intalnite si in Siberia, America de nord, Asia. In mitologia greaca (si nu numai) apare cainele cerber cu trei capete, cel care supravegheaza intrarea in lumea subterana, cea a mortilor in mitologia greaca.

Folcloristii cred ca sunt atat de multe si cam oriunde si datorita faptului ca aceste animale si oamenii au trait aproape unii de altii timp de mii de ani, cainii fiind utilizati la paza casei, a turmelor, la vanatoare etc. sau doar companioni.

Aceste creaturi mitice mai sunt cunoscute si sub denumirea de “cainii iadului”, fiinte supranaturale extrem de puternice. Sunt fantomatici, uneori sunt insoti de un miros specific, alteori (rar) au capacitatea de a vorbi.

In unele legende europene se spune ca cine priveste, de trei ori sau mai mult, in ochii unui caine negru va muri. In unele mituri e suficient sa fie privit o singura data pentru ca blestemul sa aiba efect si victima sa fie ucisa. Alte surse afirma ca e suficient doar ca cineva sa vada un caine negru si moare. Exista si varianta ca cine il intalneste o singura data va avea noroc.

Cainii negri – se zice - continua sa fie zariti si in prezent, dar oamenii se feresc sa faca astfel de declaratii de teama ridicolului. Cele mai recente aparitii se zice ca au avut loc in Connecticut (in padurile alpine din regiunea Hanging Hills), Kentucky, Louisiana, Ohio si Vilseck, Germania, in sau langa cimitire.

Originea legendei câinilor negri

Originea legendei despre cainii negri s-au pierdut in negura timpului, dar in Marea Britanie cercetatorii o plaseaza in vremea saxonilor sau vikingilor. In mitologia nordica, zeul suprem Odin, avea doi lupi teribili, Geri si Freki (ambele nume insemnand “cel lihnit de foame” sau “cel lacom”) – se presupune ca nordicii au adus povestile si credintele lor in Anglia.

In colectia de poeme anonime, Poetic Edda, apare si Baldrs draumar (Visul lui Baldr), poem (datat prin secolul al X-lea) in care este amintit si un “caine venit din iad”. Poemul descrie moartea zeului Baldr intr-un mod asemanator mortii regelui Gylfi (“rege al unui tinut numit azi Suedia”) care a fost pacalit de o zeita si care incepuse sa se intrebe daca nu cumva zeii se folosesc de magie si trucuri pentru a-si impune vointa. Baldr* are cosmaruri si Odin coboara in infern sa cerceteze despre ce e vorba. L-a incalecat pe Sleipnir (un cal mitic, cu opt picioare) si in timp ce cobora spre Nifhel (cel mai jos nivel al iadului) a intalnit un caine “iesit din iad’.

In iad, Odin descopera mormantul unei volva (femeie saman) si o readuce la viata pentru a-i pune intrebari despre soarta lui Baldr. In final, Odin ii pune o intrebare care-i dezvaluie identitatea iar volva il trimite acasa fara a-i mai oferi raspunsuri.

Estul Angliei, Norfolk, Suffolk, Cambridgeshire si Bedfordshire au fiecare povestea sa cu unii caini fantomatici care apar intr-o strafulgerare si dispar in ceata sau intr-un nor. Black Shuck (varianta din est), de exemplu, e cunoscut si ca “temutul caine al mlastinilor”. Originea numelui Shuck pare sa fie in timpul anglo-saxonilor si provine din “succa”, ceea ce inseamna “demon” in limba straveche.

Padfoot si Bogey Beast sunt variante care apar in povestile din Yorkshire.

Desi cei mai multi ii considera personaje de folclor si legenda, sunt oameni care au povestit despre aparitia lor si in timpurile moderne. De altfel, multe legende si povesti isi au originea in unele intamplari adevarate, iar azi au fost elaborate unele teorii care incearca sa explice fenomenul de aparitie a acestor caini negri.

Exista si aparitii ale unor caini de vantoare, insotiti de spectrul vanatoruli, dar aceste aparitii sunt de rău augur. Cainii de vanatoare se deplaseaza repede si in liniste, mereu la distanta apreciabila de observatorii care descriu apoi o coplesitoare senzatie de groaza si incapacitatea de a-si muta privirea.

In alte situatii cainii nu pot fi vazuti dar pot fi auziti. In Tara Galilor, de exemplu, acest gen de vanatoare e numita Cwn Annwn – cainii isi fac simtita prezenta doar printr-un latrat ce se transforma in scheunat sfasietor care se stinge pa masura ce haita se apropie, in final auzindu-se gafaitul unui singur caine. Pe masura ce haita se departeaza volumul latraturilor creste pana la un nivel insuportabil si apoi dispare brusc. Aceste vanatori, se zice, fie ca sunt vazute sau doar auzite, prevestesc moartea.

Originea câinilor negri in întâmplări adevărate

Cea mai veche aparitie pare a fi cea mentionata in anul 1577 cand, in 4 august, o furtuna teribila a lovit o zona din Suffolk, unde se afla castelul Bungay, ridicat pe la 1100 de Roger Bigod Norfolk. Fiul său, Hugh Bigod, s-a nascut in 1095 si a murit intr-o cruciada, in 1177, si era cunoscut ca un om caruia ii placea sa faca rău. In primii ani de domnie ai lui Henric al II-lea loialitatea lui a fost pusa la indoiala – regele i-a confiscat castelul intr-un final.

Cronicile timpurii consemneaza furtuna care s-a abatut asupra Bisericii din Bungay – turnul a fost lovit de fulger si deteriorat iar ceasul bisericii a fost distrus. Inregistrarile vremii nu amintesc ca ar fi fost cineva ranit dar s-a transmis istoria ca doi barbati aflati in clopotnita au fost ucisi. Oamenii fiind foarte superstitiosi au considerat ca ‘vina” o are cainele negru care ar fi fost fantoma lui Hugh Bigod, dar explicatia logica de azi este ca bisericile au fost lovite de fulger si nu e implicata vreo forta demonica.

Pentru o lunga perioada, insa, oamenii au crezut ca bantuie zona cainele negru al diavolului. Era usor, pe atunci, sa creada ca aceasta fiara a provocat dezastrul.

(povestea apare, desigur, si in alte variante).

In traditiile locale cainii negri sunt vazuti ca aducatori de moarte si distrugere, in special cei observati in cimitire antice unde se presupune ca aveau loc sacrificii. Se spune ca un caine negru bantuie castelul Peel (vikingii au inceput constructia in secolul al XI-lea) de pe Insula Sf. Patrick - Insula Man - si cimitirul din apropiere.

Alte aparitii in sudul Angliei au fost legate de morti subite si alte coincidente cu nenorociri. Exista si doua aparitii legate de decesul real al unui caine care a trait in urma cu cca. 400 de ani – aceste din urma fenomene sunt considerate de unii cercetatori ca fiind rezultatul unor fulgere globulare.

Notă:

* In mitologia nordica Baldr (Balder sau Baldur) e un zeu important, desi rolul sau precis este inca dezbatut. E interpretat ca fiind zeu al iubirii, pacii, dreptatii, puritatii, iertarii, dar nu s-au gasit dovezi care sa ateste cert aceste atributii.

Surse:

http://www.bungay-suffolk.co.uk/bungay/black-dog-legend.asp

http://www.mysteriousbritain.co.uk/folklore/phantom-black-dogs.html (si sursa foto)

https://en.wikipedia.org/wiki/Black_dog_(ghost)