Graziella, A. de Lamartine. Citate favorite

Se pare că vorbirea e singura predestinaţie a omului şi că el a fost creat pentru a zămisli gânduri, aşa cum arborele îşi zămisleşte rodul. Omul se frământă până ce rodeşte in afară ceea ce îl munceşte înlăuntrul său. Cuvântul e ca o oglindă de care omul are nevoie pentru a se cunoaşte pe el însuşi şi pentru a se încredinţa că există. Cât timp nu s-a văzut in operele sale nu simte pe de-a-ntregul că trăieşte. Spiritul îşi are, ca şi trupul, pubertatea sa.

(Graziella, Colecţia romanul de dragoste, Ed Eminescu, 1976)

O nouă zi de luni, un nou episod din serialul Citate favorite găzduit de Zina. Sunt invitaţi să participe toţi cei care au citate favorite pe care vor să le împărtăşească. Tabelul pentru înscriere este pe blogul Zinei. Serialul s-a nascut in urma unui articol publicat de Ella.

Graziella e primul roman de dragoste al poetului, scriitorului, politicianului Alphonse de Lamartine (21.10.1790-28.02.1869), precursorul romanului romantic, publicat in anul 1849  (al doilea roman e Raphael, 1852).

Romanul e un fel de odă a iubirii curate, iubirea dintre un băiat şi o fată într-un decor superb, sub cerul senin din Napoli. El, francez, are optsprezece ani şi vizitează Italia: Florenţa, Roma, Napoli - unde o întâlneşte pe ea, fiica unui pescar. Primii fiori ai iubirii, sărutări furate, jurăminte pentru eternitate sub soarele strălucitor din grădinile Italiei. Totul e frumos la vârsta celor doi, totul e posibil, dar nu pot depăşi barierele convenienţei. Mulţi ani mai tărziu el îşi aminteşte, obsedant, imaginile crude ale lacrimilor iubirii pure.

Romanul e scris (pentru prima data) sub formă de jurnal şi are la bază experienţa autorului, care a fost la Napoli in 1810. Iniţial, Graziella ar fi trebuit să fi un comentariu la poemul “Primul regret” (Le Premier Regret).

Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine