Vecinica

Sunt unii oameni care mă calcă pe nervi! Dar cine mă pune să-mi ţin nervii pe jos, să-i calce te miri cine?! Nu mă manifest decât umblând cu o falcă-n cer şi una in pământ; atunci îmi tună şi-mi fulgeră - deci nimic de spaimă pentru ca nu-s Thor sau Zeus şi nu am la îndemână trăsnetele.

Vecinica e una care mă calcă pe nervi! Cine-i Vecinica?! Eeee… cred că mulţi o cunosc. Probabil că nu există vreo comunitate de (b)locatari in care să nu fie cel puţin o Vecinică! E cea la care e “cartea de imobil” şi care se bagă in seamă cu orice ocazie, cea care-ţi sună la uşă când trece pe acolo - doar aşa, să verifice dacă totu-i in regulă - sau dacă nu sunteţi mai mulţi decât aţi declarat la asociaţie pentru calcularea cheltuielilor. Vecinica e aceea care îţi spune că se aude la ea zgomotul atunci când faci duş, când speli rufe sau vase….

Vecinica e acea fiinţă care te caută prin oraş, ori telefonând ori sunând la uşă – când pleci de la domiciliu pentru mai multe zile – şi-ţi spune că ai inundat pereţii! Alergi disperat să afli ce-oi fi uitat sau ce s-a defectat! Constaţi că, de fapt, te-a inundat vecinul de la etajul superior şi apa s-a infiltrat şi pe un perete de pe coridor, in dreptul locuinţei tale. Verifici la vecin - împreună cu Vecinica - el zice că ia măsuri. Cureţi peretele ud şi pleci; că ce să mai faci?! Vecinica vine după câteva zile şi-ţi zice să-ţi rezolvi problema cu ţeava pentru că apa continuă să se infiltreze. Îi explici că ai fost împreună cu ea la vecinul vinovat şi a văzut unde-i buba. Ea insistă că-i la tine buba şi trebuie să rezolvi! Te duci iar cu ea la vecin, el zice acum că nu-i de la el! Tu insişti că-i de la el - altfel n-ar fi şi tavanul tău ud - el că nu! Chemi instalatorul şi se constată clar – din nou! - că e de la vecinul care voia să-ţi spargă ţie zidul să… repari! Ce face Vecinica cea amabilă?! Începe să le explice tuturor cum ea a zis de mult că de la vecin e problema, dar nimeni n-a ascultat-o!

Ţeava e reparată, peretele dinspre coridorul comun se usucă şi e murdar, dar vecinul n-are chef să dea bani pentru zugrăvit – şi nici tu, că n-a fost vina ta! Vecinica incepe iar: “Trebuie să reparaţi, că doar a fost vina voastră!” O priveşti cu ochi de melc şi nu ştii dacă-i doar bătrână sau… altfel! Îi explici că nu e cazul şi pare că înţelege după ce administratorul spune că va fi făcută reparaţia de cineva plătit de la asociaţie. Perfect imperfect având in vedere a cui e vina, dar te bucuri să scapi!

Timpul trece, reparaţia se face, urmează zugrăvitul, după ce se usucă materialul. Se zugrăveşte şi, într-o seară, când tocmai eşti cu prietenii şi-ţi e bine, te sună Vecinica: “Vă rog să veniţi să măturaţi ce s-a şlefuit înainte de a se vopsi. Sunt resturi şi e mizerie pe hol”. Ea nu-ţi poate vedea ochii de melc. Îi spui politicos: “Desigur; acum vin” – şi ea te-aşteaptă, poate, până-i cresc urechile.