De când e lumea şi Pământul vanitatea-i vanitate,
dreptatea-i relativă şi speranţa n-are limite.
Postare înscrisă in jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella.
Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia
într-o carte, la un moment dat.
Click&Comment Monday!
- Da – încuviinţă Aramis – e adevărat, mă îngrijesc mult. Ştii
dragul meu, îmbătrânesc: ca mâine am treizeci şi şapte de ani.
- Ascultă, dragul meu – surâse d’Artagnan – de vreme ce
ne-am regăsit, să ne învoim asupra unui lucru: asupra vârstei pe care o vom
avea de acum înainte.
- Cum adică? se miră Aramis.
- Da – urmă d’Artagnan. Pe vremuri eram mai mic cu doi sau
trei ani decât tine şi, dacă nu mă-nşel, azi am patruzeci bătuţi pe muche.
- Zău! făcu Aramis. Atunci eu sunt cel care mă-nşel, dragul
meu, căci tu ai fost întotdeauna neîntrecut într-ale ciferelor. Aşadar, după
socotelile tale aş avea patruzeci şi trei de ani! Pe toţi dracii, dragul meu, să
nu cumva s-o spui la palatul Rambouillet, asta mi-ar aduce numai neajunsuri.
(După douăzeci de ani, de Alexandre Dumas, Editura Tineretului,
Bucureşti, 1960, traducere de Marcel Gafton)
₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪
- Dreptatea! Dreptatea!! repetă contele, pe un ton de
batjocură subţire. In timpul lungii mele captivităţi, a nesfârşitelor mele călătorii
am auzit toate popoarele invocând această făţarnică divinitate, fără ca ele să
se bucure de ea. Nu, vezi dumneata, Dreptatea înseamnă doar un nume împrumutat
de o cochetă bătrână ca să cutreiere lumea şi să mintă pe cât mai mulţi! Dar –
se întrerupse el, răsturnând dintr-odată principiul pe care tocmai îl enunţase,
şi aducând o dovadă in sprijinul acestui al doilea principu: “Chiar când ai pierdut orice nădejde, tot
mai speri!” – dacă eu însumi voi fi o piedică in dreptatea regelui?
(Fiul lui d’Artagnan, de Paul Feval Fiul, Editura Cartea Românească,
Bucureşti 1975, traducere de E. Grozea)
Uneori,se vede că și bărbații au probleme cu aritmetica simplă :)
RăspundețiȘtergereMi-au plăcut citatele !
Păi... cum altfel?! :) Oameni suntem, toţi. :)
ȘtergereMultumesc pentru apreciere.
Cât de fermecător se încurcă în calcule seducătorul Aramis! :)
RăspundețiȘtergereUf, Diana dragă, mie mi se întâmplă ceva ciudat de când, asemeni lui Aramis, am cam îmbătrânit! ;)
Devin nostalgică, ba chiar melancolică, atunci când cineva îmi pune fragmente de copilărie fericită la îndemână. Așa cum faci tu chiar astăzi.
Poate se întâmpla când ieșeam din copilărie, nu știu exact, dar știu că imediat ce-am primit volumele lui Dumas, le-am îndrăgit și o vreme nu m-am mai despărțit de ele (Muschetarii, După două zeci...etc). fie că le citeam în pauze, la școală, sau seara în camera mea,fie că reluam lectura imediat ce veneam de la ore, adâncită într-un fotoliu care se transforma ba în turn sarazin, ba în pălărie cu pană sau plic parfumat, pe care o frumoasă cu părul răsucit în spirale, fugind în grabă cu scrisoarea secretă, o ascundea în corsaj, pe toate le trăiam parcă aievea.
Cât despre vârstă, vezi ce cocheți sunt bărbații, să nu se mai lege nimeni de doamne! Aramis cel frumos, elegant și atent la detaliile vestimentare, cum încearcă, cu auto-ironie și umor, să-și ascundă vârsta! Fermecător joc de cuvinte, minunată alegere!
O săptămână senină îți doresc, Diana dragă!
Nostalgia m-a impins sa caut in "cartile adolescentei". :) Si eu am iubit romanele lui Dumas. Le-am citit cu multa placere... Unele le-am si recitit. De fapt, mi-au placut toate romanele de "capa si spada", indiferent cine le-a fost autorul (si-am citit o multimeeee). :) Mi-a placut - si imi place - ideea ca binele triumfa, mai devreme sau mai tarziu.
ȘtergereOoo! Eu am citit si in timpul orelor care nu ma interesau. :) La vremea aceea ma "enervam" ca lesinau femeile cand puteau sa faca ceva sa "scape", sa schimbe situatia in avantajul lor. Acum... ma amuz. :)
Ce-mi mai placea Aramis! :)) Prima ecranizare a romanului "Cei trei muschetari" - pe care am vazut-o - a fost cea din 1974, in care Aramis era interpretat de Richard Chamberlaine - un actor care mi-a placut tare mult la vremea aceea - asa ca "dragostea" pentru Aramis a devenit... profunda. :))
Multumesc, Mirela draga! Minunata saptamana iti doresc sa ai si tu!
d’Artagnan a fost mereu preferatul meu, dar in citatul de mai sus Aramis este grozav! Isi ascunde varsta ca o femeie cocheta! :)) Iar contele are perfecta dreptate... speranta este întodeauna ultima ce moare! Ah ce vremuri au fost atunci, pentru omul de rand a fost mereu greu dar sa traiesti la curtea Regelui Soare ... ce lux era!Noroc ca I-au temperat cu revolutia ... :))
RăspundețiȘtergereIti doresc o saptamana roz "bon bon" si o "la vie en rose"!
pupici draga mea!<3
D'Artagnan mi-a placut prin faptele sale de arme, dar preferat mi-a fost - mai intai si mai intai - Aramis. :) Athos imi placea pentru intelepciunea lui, pentru noblete.
ȘtergereDe cand am citit ca la curtea Regelui Soare era si multa mizerie - si ca miroseau nu prea frumos coridoarele, iar nobilii se scarpinau de paduchi cu ace lungi, sa treaca prin peruci... - citesc parca altfel romanele si vad altfel scenele in filme. :) Ma gandeam - la vremea cand citeam aceste romane, dar si acum ma gandesc, uneori - cat de greu trebuie sa fi fost pentru slujitori, in special, si ma intreb cum de nu se plictiseau nobilii (sau poate tocmai pentru ca se plictiseau puneau la cale fel si fel de prostii). :)
Multumesc, la fel, Ella draga! O saptamana minunata iti doresc sa ai! Pupici! <3
Ah, ma faci sa ma uit in spate si sa vad ca au trecut multi, parca prea multi ani de cand am citit aceste carti. Si sa regret ca fiul meu s-a nascut in vremea lui Harry Potter. Nu neg, e frumoasa si seria scrisa de J. K. Rowling, dar parca imi pare rau ca baiatul meu nu a citit genul acesta de carti.
RăspundețiȘtergere:) Evit sa ma gandesc la ce varsta am citit prima data astfel de romane, dar... le mai rasfoiesc din cand in cand, sa-mi imaginez ca timpul n-a trecut.
ȘtergereFiecare timp cu "vrajelile" lui. :) Pe noi ne vrajeau (si) romanele de capa si spada, pe ei ii vrajesc (si) romanele de genul Harry Potter.
Pe mine nu m-a atras seria Harry Potter (am incercat sa citesc primul volum) poate pentru ca citisem prea multe "asemanatoare" pana sa apara aceasta serie - asemanatoare in sensul ca ideile le stiam de prin mai multe carti si n-am mai avut rabdare sa le citesc "sub alta forma". :)
Ce amintiri mi-ai trezit, din perioada cand citeam aceste carti! Poate a venit timpul unei reluari...
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, draga Diana. O tinerete cu astfel de personaje, este chiar minunata!:D
Pupici si o saptamana minunata sa ai!
:) La vremea cand citeam astfel de romane (citesc / recitesc si azi cu placere) aveam o buna amica la fel de pasionata - ea a zis ca n-ar mai putea citi azi astfel de romane. Am auzit si pe altii care au afirmat ca n-ar mai putea citi nici macar "povesti"... Dar cum sa nu le citesti povesti copiilor tai, cand sunt mititei?! :) treaba lor! :)
ȘtergereCu multa placere, Suzana draga!
Scriind aceste citate mi-am amintit o multime de romane de gen pe care le-am citit si pe care nu le am in biblioteca (unele nu am gasit sa fi fost reeditate, dar poate ca nu am cautat suficient de atenta). :)
Multumesc. Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana minunata! Pupici! <3
Bună Diana!
RăspundețiȘtergereFrumos citatul lui Alexandre Dumas,îmi era dor de acest autor,mulțumesc!
O săptămână frumoasă și plină de bucurii îți doresc!
Pupici cu drag,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!
Buna, Elena draga!
Ștergere:) M-a lovit nostaligia, asa ca am apelat la ce stiam mai bine: carti. :)
Multumesc, la fel! Sa ai o minunata saptamana, cu mult soare!
Imbratisari si pupici, cu drag! <3
Mai încerc o dată să postez un comentariu.
RăspundețiȘtergereFrumoase citate ai ales și de această dată. Al doilea e în spiritul zicalei noastre ”Adevărul l-au mâncat câinii și Dreptatea umblă cu capul spart.” Atunci ca și acum. ☺
Săptămână excelentă, dragă Diana!
Daaaa... Nu prea par a se schimba lucrurile in bine, prin partile esentiale. :)
ȘtergereMultumesc, la fel, Zina draga! Excelenta saptamana sa iti fie!
**
Tehnica pare a fi cu capsa pusa. :) Imi pare rau ca s-a dus in neant primul comentariu... :( Stiu cat e de neplacut - am ales sa copiez textul pe care-l scriu, inainte de a apasa "publicati" pentru a nu mai avea surprize neplacute de acest gen. :)
Acum cateva ore am scris un raspuns (la o alta postare) si n-a aparut - am reincarcat pagina si... a aparut de doua ori... :(
Observ și eu de câteva zile că platforma Blogger e tare supărată... Aștept să-i treacă!
ȘtergerePoate ca i-a trecut... :) Sper! Ieri seara am observat ca exista unele "teme" noi pentru blog, foarte diferite de cele existente pana acum. Probabil ca aceste modificari la "platforma" a condus la unele neplaceri.
ȘtergereZiua buna sa iti fie! :)
Ca toata lumea din vremea mea, am citit "Cei trei muschetari" pe la 14-15 ani. Cand m-am interesat de cartea "Dupa douazeci de ani", colegii mi-au spus că nu merita, e nerealistă. Dupa ce am citit-o, le-am dat dreptate.
RăspundețiȘtergereCred că nu ne puteam imagina ca barbati cu vârste comparabile cu ale tatilor si unchilor nostri să
...fie dinamici, justitiari, solidari...
RăspundețiȘtergere:) In adolescenta nu mi s-a parut nerealist romanul "Dupa 20 de ani", dar muuuulti ani mai tarziu, da. :) Peste ani mai multe romane mi s-au parut nerealiste, dar tot mi-au placut. :)
ȘtergereHm. Acum, ca zici... :) Nu stiu daca m-am gandit ca ei ar putea fi precum muschetarii...
două romane care mi-au plăcut mult !!!
RăspundețiȘtergereinteresante citate alese !
felicitări pentru postare !
Si mie mi-au placut; de aceea le-am si recitit (mai pe sarite) cu ceva timp in urma. :)
ȘtergereMultumesc pentru apreciere.
Numai bine! <3