Candidatul desperării. Citate favorite

Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm. (Mark Twain)

Nimic nu pare a se schimba, ceea ce nu e tocmai o sursă de speranţă pentru acel “mai bine” dorit de alegătorii din toate timpurile.

*** 

Printre altele, in romanul său "Lacrimile aproapelui", Gerolamo Rovetta (1851-1910) face o cronică detaşată şi ironică a lumii politice, in culisele ei, in care averea asigură succesul unei candidaturi şi câştigurile de provenienţă dubioasă nu împiedică ci, dimpotrivă, uşurează dobândirea decoraţiei “Pentru Merite Sociale”.

Pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella am ales un fragment din Lacrimile aproapelui - pentru că e lung textul am îngroşat ideile pe care am vrut să le subliniez.

Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat. 

Acesta este Barbarò, Pompeo Barbarò, cavalerul Barbarò, Barbarò lăptarul, bancherul, portarul, antreprenorul, Barbarò sub sechestru pentru neplata datoriilor; el este, numai el este, el in persoana Candidatul desperării - scria Cammaroto - iar noi trebuie să aducem laude şi să mulţumim înţelepciunii nemărginite şi măreţe a palavragiului Moderatore, pentru că ne-a sugerat un titlu atât de frumos, atât de adevărat, atât de grăitor, de potrivit, de edificator!

Candidatul desperării!... Oh, cititorii mei preaiubiţi, îndreptaţi pupilele ochilor voştri spre feţele galbene ale membrilor hepatici ai hepaticii ”Constituţionale” şi o să citiţi pe ele tristeţea resemnaţilor, spaima înfricoşaţilor, mânia celor trădaţi, umilinţa celor învinşi!... Îndreptaţi, îndreptaţi privirile voastre spre feţele îndurerate ale moderaţilor lberali şi neliberali şi spuneţi chiar voi dacă nu sunt aceia şi aceştia desperaţii de ultimul moment, care, speriaţi de ameninţarea diviziunii voturilor, înspăimântaţi de apariţia formidabilei candidaturi a lui Alamanni, înăbuşe glasul conştiinţei din interese de partid, îi ofensează onestele tradiţii, îngroşând rândurile miliţiei alese, [...] cu mercenari cu gheare prădalnice, şi in cele din urmă, când apa le-a ajuns până la gât, se agaţă până şi de Barbarò... această obscena băşică umflată de Il Moderatore pentru salvarea celor ce-şi cârmesc barca între patrie şi dugheană! [...]

Cine e acesta?... Mii şi mii de draci! E omul nefast al furniturilor militare; e omul de nimic şi nelegiuit al Agenţiei de împrumuturi pe amanet [...] Ce vrea?... Simplu ca bună ziua: vrea bani! Ce va face?... Ce a făcut întotdeauna: bani, bani şi iar bani! Cu orice preţ, cu orice neruşinare, vânzând pe Cristos ca Iuda, cu deosebirea că apoi, in loc să se spânzure, şi-a spânzurat aproapele cu cei treizeci de arginţi câştigaţi!

Il Moderatore a avut [...] şi ideea minunată de a sfătui pe alegătorii din Panigale să trimită la Cameră pe Barbarò pentru că... [...] in Cameră sunt de discutat bilanţurile! Ce bilanţuri, pentru Dumnezeu? Poate bilanţurile unei lăptării falite sau ale vreunei dughene murdare in lichidare? Oh, in acest caz, şi noi am vota in unanimitate pe prea competentul candidat... al desperării! Dar acolo unde se fac legile statului, unde ar trebui să fie adunate laolaltă inima şi mintea patriei, credeţi-mă, totuşi, că veţi fi mult mai bine reprezentaţi de cinstea lui Alamanni, decât de abilitatea administrativă a lui Barbarò... [...] Scrieţi că in vreme ce Alamanni îşi cheltuia averea pentru binele patriei, cavalerul Pompeo fura patria pentru a se îmbogăţi!... Scrieţi toate acestea şi veţi fi spus, cel puţin o dată, şi adevărul! [...] Ei bine, un asemenea om, care se căzneşte să maimuţărească pe gentilomi, dar care n-a imitat niciodată pe oamenii cinstiţi, poate să creadă in triumful cavalerului Pompeo Barbarò, alias Barbetta, însă noi, nu! Şi dacă profesorul... maşinaţiunilor electorale poate să aducă alegătorilor din Panigale injuria propriilor lui speranţe, noi n-o să le aducem, desigur, injuria temerilor noastre.

(Lacrimile aproapelui, Editura pentru Literatura Universală, Bucureşti, 1969, traducere de C.H. Niculescu)