Fapta bună face bine la suflet

Nu este animal pe pământ, nici pasăre care zboară, decât în neamuri, ca şi voi. Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte. Apoi, la Domnul lor vor fi adunate. [Sura Al-An'am:38, Coran]

Atunci când o persoană ţine orice animal departe de mediul său natural este responsabilă pentru animalul respectiv şi trebuie să aibă grijă de el: trebuie să-i ofere hrană, apă, un loc in care să stea in siguranţă şi, uneori, îngrijire medicală.

Profetul Muhammed le-a spus companionilor săi o poveste despre un bărbat care călătorea şi care era foarte înfometat şi însetat. Într-un final, bărbatul a găsit un fir de apă ce ţâşnea dintr-o stâncă. S-a căţărat pe stâncă şi a băut apa; când a terminat a găsit jos un căţel care lingea picăturile de apă care se scurgeau pe pământul arid. Bărbatului i s-a făcut milă de căţel şi s-a urcat din nou pe stâncă, a pus apă într-unul din pantofii săi şi i-a dat câinelui să bea. Allah Cel Iertător a fost mulţumit de fapta bărbatului şi i-a iertat toate păcatele.

Companionii Profetului au întrebat: O, Profetule! Allah ne iartă nouă păcatele dacă ne comportăm bine cu animalele?

Profetul a răspuns: Este o răsplată pentru orice lucru bun pe care îl faceţi oricărei fiinţe vii.

Profetul le-a povestit companionilor săi şi despre o femeie care a fost trimisă în iad pentru că a ţinut captivă o pisică iar aceasta a murit de foame pentru că femeia nici nu a eliberat-o, să îşi poată găsi singură hrana.

Dincolo de orice învăţătură religioasă, omul care face, din suflet (nu pentru că dă bine) o faptă bună (pentru semenii săi sau pentru orice altă vietate) - cât de mică sau neînsemnată ar putea părea această faptă - simte aproape instantaneu un val de căldură plăcută care-i cuprinde trupul; e ca un zâmbet ce luminează sufletul, şi in acele momente are senzaţia că orice e posibil. Numai cei care au făcut o faptă bună, dezinteresat, ştiu cât de bogaţi sunt - ei deţin o avere ce nu poate fi apreciată in bani. Aceşti oameni au o inimă frumoasă, nu perfectă.