Democraţia şi liftul cu cartelă

Unii sunt cu democraţia-n gura şi la piaţă şi la wc-ul public dar când s-o pună in practică…

Democraţia prost înţeleasă poate duce la dezastru.

Pe scurt, democraţie înseamnă puterea poporului. Printre altele, in democraţie sunt respectate drepturile omului şi hotărârile importante se iau prin vot, majoritatea având, practic, câştig de cauză. Această majoritate care hotărăşte e, cumva, un minus al democraţiei pentru că mult nu înseamnă şi bun…

Asta, la nivel macro, să zic aşa. La nivel micro, in hotărârile care se iau in asociaţiile de proprietari, de exemplu, se merge tot pe ideea majorităţii. Majoritatea poate hotărî, dar nu cu încălcarea principiilor democratice, adică, cine nu votează cum vrea majoritatea nu poate fi sancţionat şi nu i se pot interzice drepturile doar pentru că face parte dintr-o minoritate. Şi iată că am ajuns la liftul cu cartelă…

O femeie, sosită in imobil in urmă cu doi ani, prin căsătorie - locuieşte in apartamentul cumpărat de socri, pe acelaşi palier cu aceştia. La etajul cinci liftul ajunge când ajunge – sunt multe etaje, multe apartamente, oamenii sunt activi in scara respectivă, şi ea se plânge că veşnic e liftul ocupat şi se mişcă prea lent pentru cât e ea de grăbită (deocamdată e in concediu pentru creşterea copilului şi iese la plimbare cu căruciorul de trei ori pe zi – şi nimeni nu s-a plâns cât de des e liftul ocupat de ea). De când a venit a început cu idei, ultima fiind "schimbarea liftului". Probabil că e necesară – dacă mă gândesc că blocul e vechi, deşi liftul a avut parte de o reparaţie capitală.

Femeia in cauză doreşte ca schimbarea liftului să fie achitată într-o singură tranşă, in avans, prin adunarea banilor de la oameni. Cei care şi-au exprimat până acum părerea sunt împotrivă pentru că ori nu-şi pot permite să plătească dintr-o dată o sumă foarte mare (sumă care, in cazul unora, depăşeşte câştigul lunar) ori vor să se asigure că nu rămân şi fără toţi banii şi fără lift.

Posesoarea ideilor creţe pretinde că se va supune la vot şi se va face cum hotărăşte majoritatea: liftul va fi cu cartelă şi cine nu plăteşte nu va avea dreptul să folosească liftul iar cui nu-i convine să-şi vândă proprietatea şi să cumpere una unde îşi permite să plătească - o dorinţă care nu-i va fi îndeplinită, desigur.

Ce nu ştia (nu vrea să ştie) femeia in cauză:

- astfel de plăţi nu se fac, in totalitate, in avans (ar fi absurd, pentru că nu există certitudinea că firma angajată va fi una de cuvânt);

- nu poate îngrădi dreptul unora la lift: unii dintre cei care pot plăti doar in rate (mici) sunt vârstnici şi locuiesc la etaj – nu doar că i-ar aduce in imposibilitatea de a-şi procura alimentele de bază dar le-ar pune viaţa in pericol dacă aceştia ar avea vreodata nevoie de ambulanţă (mulţi au avut nevoie, de câteva ori); nu poate obliga pe cei care plătesc să coboare de câte ori vor avea musafiri…

- nu ştie că cei care pot şi vor să plătească nu vor s-o facă in avans şi nu vor să le îngrădească altora dreptul de a folosi liftul – majoritatea pe care se bazează ar fi formată doar din familia ei.

Cei de la etajul unu, in ideea democraţiei aşa cum o înţelege femeia in cauză, au spus că ei vor să fie blocată uşa liftului la etajul lor pentru că oricum folosesc scările, in principal. Femeia nu a fost de acord pentru că in acest mod s-ar mări (şi la ea) cota lunară a cheltuielilor cu liftul.

M-am distrat şi m-am întristat când această femeie şi-a pledat cauza… I-am spus ce am avut de spus şi de atunci mă salută din vârful buzelor când ne vedem prin cartier.

Pe de altă parte, m-am bucurat să constat (din nou!) că mai există şi oameni cu creierul la ei… N-ar trebui să fie de mirare că mai există oameni care nu se gândesc numai la ei dar...