Concepţii liberale

In teorie, liberalismul clasic susţine că relaţia stat-cetăţean trebuie să fie una in care statul să nu-şi prea bage nasul. De esenţa liberalismului este promovarea schimbărilor necesare pentru adaptarea la unele noi condiţii istorice, dar in special libertatea economică şi politică a cetăţeanului in raport cu statul. Statul trebuie să garanteze exercitarea drepturilor şi libertăţilor individului, inclusiv libertatea de intreprindere economică pe baza apărării şi respectării proprietăţii private – aceasta din urmă putând fi tradusă (şi) prin “capitalism”. In capitalism, producţia şi piaţa (economică) se autoreglează oarecum spontan dar proprietatea privată conţine tendinţe de concentrare a producţiei şi formarea monopolului, ducând la o scindare a societăţii in bogaţi şi săraci; proprietatea privată provoacă stări de nesiguranţă in rândul proprietarilor mai mici in lupta de concurenţă. Această situaţie de pericol pentru proprietarii mai mici (peştii mici care se tem că vor fi înghiţiţi de cei mari – câte companii mai mici şi profitabile n-au dispărut prin absorbţie, fuziune sau altfel?) poate fi, in parte, rezolvată prin intervenţia statului in activitatea economică, împotriva monopolurilo şi cartelurilor.

Liberalismul economic ar putea fi caracterizat scurt: lăsaţi să se facă, lăsaţi să treacă, adică lăsaţi lucrurile să-şi urmeze cursul firesc. Altfel spus, trebuie înlăturate piedicile şi restricţiile din domeniul producţiei şi comerţului.

Liberalismul clasic respinge ideea intervenţiei statului in relaţiile sociale. Liberalismul este pentru pluralism politic, pentru separarea puterilor in stat, pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului, pentru un stat de drept (indiferent de forma de guvernământ). Oare…?

Pluralism politic există – cred că sunt atât de multe partide doar pentru că toate beneficiază de anumite sume de bani de la stat (dacă promovează femei in funcţii politice obţin ceva mai mulţi decât cei care n-o fac). Toate “partiduţele” speră la vreo “alianţă politică” cu unele mai mari dar nu cred că spera să câştige puterea politică vreodată – vor doar ceva bani, să se facă_că lucrează şi să le fie bine, trimiţând la muncă pe alţii.

Separarea puterilor in stat. Asta-i o glumă când e vorba despre România! Cică Parlamentul e organ legislativ – adică, parlamentarii sunt cei care elaborează (fac – a nu se citi in engleză) legi. Guvernul are dreptul la ordonanţe de urgenţă atunci când e o… urgenţă şi parlamentul nu se poate reuni. Guvernul e organ executiv – adică, pune executare hotărârile luate in Parlament. La câte ordonanţe de urgenţă sunt date cred că in atribuţiile guvernului a intrat şi elaborarea legilor – doar că le zice ordonanţe la început (mai incolo apare legea de aprobare a respectivelor ordonanţe şi, de regulă, cu muuulte modificări).

Mai e o chestiune care numai a separaţie a puterilor in stat nu sună: miniştrii (membri in organul executiv) pot fi şi deputaţi sau senatori – adică, membri in organul legislativ. Dacă asta nu-i amestec nu ştiu care ar fi. Vă mai amintiţi de Ponta, in legătură cu Roşia Montană, când Guvernul (cu Ponta prim-ministru) a elaborat un proiect de lege privind exploatarea minereurilor de aur şi argint din perimetrul Roşia Montană (2013)? Tipul a zis că in Parlament, in calitate de deputat, va vota pentru respingerea proiectului!

Respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului. Altă glumă proastă doar dacă mă gândesc la “familia tradiţională” şi la modificarea Constituţiei pentru a redefini familia doar pentru ca persoanele de acelaşi sex să nu se poată căsători (oricum legea din România nu permite astfel de căsătorii – deocamdată - dar vor să se asigure că nu va interveni o lege care să permita asta şi care să nu contravină dispoziţiilor nemodificate din Constituţie: căsătoria se face între un bărbat şi o femeie). Ne place sau nu… e dreptul lor să dorească posibilitatea unei uniuni protejate prin lege.

Şanse egale in faţa legii?! Hm… M-aş gândi de două ori înainte de a susţine această egalitate (şi nu doar in România). Dreptul la informaţie – a fost cineva informat că, de exemplu, cei de la care România cumpără arme ar trebui să investească in ţara noastră nu ştiu cât la sută din suma pe care le-o dăm pe arme? Da, există o astfel de lege, dar e mai mereu… suspendată, pentru ca cei care ne vând aceste arme să nu fie obligaţi să investească aici. Desigur, ni se va spune că toate legile sunt publicate in Monitorul Oficial. Cine stă zilnic să urmărească toate legile, hotărârile şi alte cele care se publică in acest Monitor?! Dreptul la libertate şi siguranţă. Ups! Care siguranţă? N-am prea mai văzut poliţai pe străzi… Spitalele sunt mizerabile, cerşetorii bântuie pretutindeni şi mulţi sunt chiar agresivi… Oamenii nu mai au unde munci… Cât despre libertate… Câţi n-au stat in inchisoare pentru a se dovedi – peste ani – că nu au fost vinovaţi? Câţi nu au stat in “arest preventiv” cu lunile pentru ca, după terminarea judecăţii, să fie declaraţi nevinovaţi?

O pot ţine aşa in legătură cu toate drepturile şi libertaţile fundamentale…

Liberalismul este pentru un stat de drept! Şi asta-i bună rău. In teoria politică, prin stat de drept se înţelege  un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de ordine juridică. Aici chiar nu am ceva de comentat! Oricine îşi poate da seama că doar in teorie trăim într-un stat sută la sută de drept… Între altele, normele elaborate de acest stat generează haos mai ales in economie şi finanţe. Plus că alte norme se aplică – cel puţin aparent – doar unora…

(continuare aici)