Filosofii despre filosofie. Citate favorite

Nu se poate învăţa filosofia, se poate doar învăţa să filozofezi.

(Immanuel Kant)

A hotărî dacă viaţa merită sau nu a fi trăită, înseamnă a răspunde la problema fundamentală a filosofiei. (Albert Camus)

Filosofia (sau filozofia) e un cuvânt care-şi are originea in limba greacă: philo – dragoste şi sophia – înţelepciune = dragoste de înţelepciune. Dicţionarele explicative acceptă ambele forme de scriere – filoSofie şi filoZofie – ca fiind corecte, dar filosofii au altă parere, susţinând că scriind cu Z ar fi “dragoste de întuneric”, “zophos” însemnând “întuneric”. Trecând peste etimologie, filosofia este una din principalele forme ale manifestării spiritului uman. Primele gânduri filosofice îşi au rădăcinile în mitologie. Miturile încercau să dea răspunsuri şi explicaţii cauzale unor lucruri şi fenomene naturale încă neclare: cutremur, fulger, foc etc., precum şi despre om şi univers, căutând interpretări şi răspunsuri logice la aceste întrebări. Primii filosofi au fost matematicieni, fizicieni şi practicienii ştiinţelor naturale (wikipedia).

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat. 

Zicea Aristotel că a filosofa înseamnă atât a căuta să afli dacă trebuie sau nu să filosofezi, cât şi a te dedica contemplaţiei filosofice.

Mulţi au considerat – şi consideră – filosofia ca fiind “o pierdere de timp”, dar mai toţi indivizii îşi pun – sau pun - întrebări ce par că nu pot avea răspuns sau nu au unul satisfăcator; aproape toţi căutăm răspunsuri şi ne întrebăm “de ce?” “cum?” "de unde venim?" etc. Facem afirmaţii, căutăm explicaţii. Chiar şi “pierderea timpului” are o filosofie.

Spunea Cicero: Nu există nicio afirmaţie atât de absurdă încât să nu se găsescă un filosof care să o facă. Şi aşa au luat naştere mai multe curente in filosofie. De exemplu, atomismul logic (dezvoltat mai ales de Bertnard Russel), care susţine că toate adevărurile sunt dependente de un strat de fapte atomice şi că lumea este alcătuită din fapte extrem de simple, uşor de înţeles. Sau deconstructivismul (denumit astfel de filosoful francez Jacques Derrida); se susţine că niciun text nu este un tot armonios, ci conţine mai multe înţelesuri contradictorii şi ireconciliabile; că orice text are mai multe interpretări pe care el însuşi le leagă şi a căror incompatibilitate este nereductibilă – pe scurt: cititorul este cel care decide in ultimă instanţă înţelesul lecturii, şi nu textul in sine. Cu alte cuvinte, la întrebarea pe care o auzeam des in anii de şcoală: “Ce a vrut să spună autorul?” fiecare cititor ar putea da un alt răspuns, la fel de corect, dar… neacceptat, in general, de profesori.

Tot Cicero a spus că filosofia este medicina sufletului.

Ce părere avea Petre Tuţea despre filosofie?

În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii şireţi teoria adevărului dublu: secundum fidem – adevărul după credinţă şi secundum rationem – adevărul după raţiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească până îi ia dracul… Că poţi, în filozofie, să rătăcesti până devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr.

Lucian Blaga i-ar fi dat replica: Ţine de natura unei filosofii să nu fie niciodată definitivă.

Antistene, întrebat ce folos a avut el din filosofie, ar fi dat următorul răspuns: Putinţa de a mă întreţine cu mine însumi.

Aristip, întrebat ce a câştigat din filosofie, ar fi răspuns: Putinţa de a mă simţi în largul meu cu oricine. Un altul îl întrebă ce avantaj au filosofii, şi el răspunde: Dacă n-ar mai fi legi, noi am trăi tot ca acum. Când Dionysios l-a întrebat de ce filosofii se duc la casele bogătaşilor în timp ce aceştia nu-i vizitează pe filosofi, răspunsul lui Aristip ar fi fost: Cei dintâi ştiu de ce au nevoie, iar ceilalţi nu.

A nu-ţi păsa de filosofie înseamnă a filosofa cu adevărat, ne spune Blaise Pascal.

Nu ştiu cât de filosof era Frederic cel Mare dar cred că avea ceva simţ al umorului. I-a scris lui Voltaire: Dacă aş vrea să pedepsesc o provincie aş lăsa să o guverneze filosofii.

Ce e interesant când te îndeletniceşti cu filosofia e că de la un moment dat totul începe să te intereseze şi să te instruiască: teologia şi matematicile, ştiinţele naturale ca şi teoria muzicii. Să fie sfârşitul? Sau abia atunci începi? (Constantin Noica)