Într-o seară,
după ora nouă, merg la cumpărături într-un magazin (mini-market) de cartier
deschis non-stop. Mai devreme n-am avut ocazia, dar seara e mai fain, mai
puţină lume la casierie şi printre rafturi.
Între altele,
vreau banane. Merg la raionul legume-fructe unde dau de ochii de o doamnă care
mi s-a părut foarte agitată. O văd cum ia câte un ciorchine de banane, le
priveşte, apoi dă cu ele de celelalte, aflate in cutie. Fac cute orizontale pe
frunte, de mirare, dar tac. Doamna trece la cutia unde sunt roşii, şi începe să
le strângă cu putere – cea care-i pare bună o pune separat, cea care nu-i bună
e trântită, cu putere, peste celelalte. Îmi iau bananele şi vreau să le
cântăresc. Pe cântar, nişte morcovi. Privesc in jur, să aflu ai cui or fi. In apropiere
e numai doamna cea in vârstă... Nici nu apuc să o întreb că se răsteşte: Sunt
ai mei! N-am pungă in care să-i pun. Pe suportul pentru pungi din imediata
apropiere nu mai erau pungi, dar la doi metri distanţă era plin... Dau să merg
să îi aduc o pungă. Ea strigă: Nu! Iar fac cute pe frunte. Să vină băiatul să
pună pungi! Doar n-o să tot mergem până acolo pentru pungi! Strigă după un
băiat care completa marfa pe rafturi; băiatul vine şi caută pungi într-un
dulăpior – nu găseşte, aşa că merge să ia sulul aflat in suportul aflat la vreo doi
metri distanţă. Aşa, dragă! zice doamna cu trei
cute verticale între sprâncene. Îşi ia morcovii, cântăresc şi eu bananele
şi merg la un frigider aflat aproape de suportul pentru pungi care acum era
gol... Doamna vine şi ea, şi alege cartofi... Nu sunt pungi! O aud. Băiatu’,
vino să aduci pungi... M-am dus şi i-am adus
eu o pungă, din locul unde băiatul tocmai mutase sulul de pungi. Doamna m-a
refuzat făcând o grimasă, de parcă i-aş fi oferit peşte stricat.
O fi de la vârstă,
o fi de la răutate... N-am de unde şti. A şi zis ceva, dar am dispărut de
urgenţă pentru că eram la o expiraţie distanţă să-mi dau drumul la gură (cel mai
adesea dau replicile in gând când e vorba despre vârstnici).
Am citit pe
undeva că omul la bătrâneţe îşi arată adevărata faţă, când nu mai are nici
interesul şi nici forţa de a părea ceea ce nu este...
Sunt tentată să
afirm că unii oameni par a fi meniţi să ne strice ziua (sau seara) dar aleg să
afirm că unii oameni sunt meniţi să ne educe răbdarea. Ce să zic şi eu?! ☺ Mai
ales că am lipsit când s-a împărţit răbdarea.
Uneori mă gândesc cum voi fi la o vârstă înaintată, dacă o prind și tare nu aș vrea să fiu asemenea acriturii descrise de tine, nu că acum aș fi vreo dulceață... Cât despre răbdare cred că are și ea o limită. M-a distrat articolul tău de dimineață. O zi veselă să ai, Diana! :)
RăspundețiȘtergereProbabil ca esti dulce atat cat trebuie. :)
ȘtergereSi eu m-am gandit uneori ca nu stiu ce-mi rezerva timpul si nu imi doresc sa pierd orice bruma de auto-control, sa devin "babornita". :)
Am tot largit limitele rabdarii, dar parca tot mai mult trebuie sa le largesc - sau se stramteaza ele?! Ups! :)
Multumesc, Dana. Vesela sa fie si ziua ta! Vesel si weekend-ul! :)
Intruchiparea răutăţii.
RăspundețiȘtergereNici nu îndrăznesc să-mi închipui ce ar fi fost în stare să facă dacă cineva i-ar fi atras atenţia în vreun fel.
Brrr.
Nu toţi vîrstnicii sînt aşa.
O fi muncit, femeia, în străinătate.O fi îngrijit vreun bătrîn cu figuri şi acum se răzbună pe toată lumea.
Din fericire majoritatea varstnicilor (cel puţin cei intalniti de mine) sunt calmi, toleranti, rabdatori. :)
ȘtergereOoo! Cred ca si tu iti poti imagina ce ar fi putu iesi daca cineva i-ar fi atras atentia! :) Pe unii i-am vazut desfasurandu-se... :)
Atunci cand intalnesc oameni rautaciosi la nefericirea lor personala ma gandesc; un om multumit cred ca nu se poate comporta asa de urat...
Of, din păcate, am asistat şi eu la episoade din astea şi m-am întrebat şi eu care e factorul declanşator. Şi totuşi, chiar ai avut multă răbdare.
RăspundețiȘtergereCred ca nemultumirea/nefericrea/suferinta personala e unul dintre factorii declansatori, sau nevoia de atentie...
Ștergere:) Tac, de cele mai multe ori, pentru ca nu as vrea sa le produc si mai multa nemultumire... Poate le creste brusc tensiunea si... cine stie ce se mai intampla? Dar daca tot am replica pe limba, oare n-o sa devin ca ei?! Sper ca nu...
Parca te cauta situatiile astea! :D Nici eu nu suport pe cei ce smotocesc legumele si fructele cautandu-le pe cele mai cele... Parca unii semeni sunt esenta rautatii. Si daca le zici ceva, evident ca ti-i pui in cap.
RăspundețiȘtergereDin ce am mai citit, astfel de comportamente au la baza dereglaje chimice, disfunctionalitati tiroidiene, etc. Din pacate. Mai bine fugi, ca oricum nu rezolvi nimic.
O zi frumoasa, Diana draga si "intalniri" mai putin SF! Pupici!
Poate ai dreptate, alaturi de cativa care au spus cam acelasi lucru: ma cauta situatiile. :) Am un sac plin numai cu ce am auzit cand plimbam cainele. :)
ȘtergereUneori am dat replica (si probabil c-o s-o mai fac); stiu exact ce iese si chiar nu-mi place sa ma cert cu un varstnic. :)
In mod sigur cauza poate fi si fizica, asa cum pot fi nefericirea, neimplinirile pe care unii le simt acut pe masura ce inainteaza in viata... Cand e fizica problema mai poate fi de inteles dar cand e vorba despre caracter... Hm - aici e "problema": nu voi sti niciodata exact, asa ca aleg sa tac (de cele mai multe ori). :)
Multumesc, Suzana draga! :) Iti doresc sa ai o zi minunata! Pupici! <3
îmi pare rău de întâmplarea ta ! nu, nu este vârsta de vină ci lipsa de bun simţ al femeii !
RăspundețiȘtergerepupic !
Primul meu gand a fost cu privire la caracterul ei dar... stiu ca sunt boli (precum Alzheimer) care au (si) astfel de "simptome" pe care le consideram rautate. Totusi, in acest caz trasaturile chipului ei inclinau spre varianta lipsei bunului simt.
ȘtergereZi frumoasa iti doresc sa ai! Pupici!
Batrani si batrani!E un caz mai bolnav,dar sunt unii pe care nu ai cum sa nu-i respecti:atenti,grijulii cu marfa,eleganti si vezi cum ochii lor sunt plini de bunatate.Eu sunt o baba ,cred, corecta.Daca eram ca tine ,as fi dat drumul la gura.O seara buna!
RăspundețiȘtergereTu nu esti baba! :)
ȘtergereCred ca am tacut si pentru ca nu eram dispusa pentru ceea ce ar fi putut urma: cearta cu un varstnic.
Oooo! Da, sunt multi ca cei pe care i-ai descris! Din fericire! Mi-e drag sa-i vad cum cerceteaza, atenti. Imi plac tare mult cuplurile de varstnici care merg impreuna la cumparaturi. :) Par ca se inteleg din priviri. :) Cui nu-i plac oamenii varstnici care zambesc si cu ochii?! :)
Multumesc! Iti doresc sa ai o zi frumoasa!
Hachițe...de obicei oamenii în vârstă sunt drăguți, dar...se mai întâmplă! :)
RăspundețiȘtergereHachite, da. :) Cred ca e destul de neplacut pentru cei care sunt in imediata lor apropiere, intalnindu-i des. :)
ȘtergereNoroc ca eu am numai o dunga pe frunte .... hahahahaha!!!!
RăspundețiȘtergerepupici! <3
Dungile orizontale pe frunte sunt... semn al gandirii si/sau al mirarii. :) O dunga verticala intre sprancene e... de la soare. :)
ȘtergerePupici! <3 Weekend frumos iti doresc!
Personajele tb ignorate, pt ca din indiferent ce motiv, cauta doar atentie.
RăspundețiȘtergereSi mai sunt acriturile alea care vor cu tot dinadinsul sa umbreasca bucuria cuiva, scotand in evidenta orice scama pe care bucurosul reuseste sa o ignore, sau amintindu-i de ceva care lor li s-a intamplat mai minunat,punandu-si bucuria mai presus de a altora, sau acriturile cu "lasa c-o sa vezi tu ce greu o sa fie mai incolo" cand bucurosul se bucura de orice.
Oooh! Acriturile despre care amintesti nici nu sunt, "obligatoriu", persoane varstnice! Cand aud pe careva ca incepe cu "Fain / ma bucur pentru tine, dar..." mi-as pune fermoar la gura, sa nu scot limba la ei. :)
Ștergere