Iubirea şi inima aleasă. Citate favorite

Iubirea şi inima aleasă acelaşi lucru sunt. In inima aleasă îşi face loc dragostea ca in frunzişul pădurii; Natura n-a făurit dragostea înaintea inimii alese şi nici inima aleasă înainte de a făuri dragostea. Abia fu soarele creat, şi pe dată se văzu strălucirea cerului, ce fără de el nu s-ar fi văzut; dragostea-şi află locul in inima aleasă in mod firesc, aşa precum căldura-n văpaia focului.

Focul dragostei se-aprinde in inima aleasă ca licărirea stelei in piatra nestemată, căci nu coboară-n piatră al stelei dar, atâta timp cât soarele n-a făcut-o nestemată.

Dragostea îşi face in inima aleasă lăcaş asemeni ei ca magnetul in fierul din mină.

(Guido Guinicelli din Bologna; Istoria literaturii italiene-Toscanii, de Francesco de Sanctis, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1965, traducere de Nina Façon).

Guido di Guinizello di Magnano (c. 1230-1276; cunoscut sub numele de Guido Guinizelli sau Guinicelli şi citat de unii Guinizzelli) a fost considerat de Dante părintele poeziei italiene (scrie el, in Purgatoriul, XXVI: când spusele-i de “tată”-mi pomeniră, / de-al meu şi-al celor mult mai buni ca mine, / ce-au plâns iubirea-n dulce vers pe liră). E cel dintâi dintre poeţii Dulcelui stil nou (Dolce Stil Novo – curent literar italian din secolul al XIII-lea). A fost numit Înţeleptul.

In scrierile sale a exprimat o concepţie platonică, umanistă, cu implicaţii spirituale despre iubire. A scris balade, sonete şi canţonete – cea mai cunoscută canţonetă este In inima aleasă dragostea sălăşluieşte întotdeauna.

Guido nu simte iubirea, nu trăieşte şi nu exprimă impresii de dragoste, ci contemplă iubirea şi frumuseţea cu o privire filosofică; ceea ce i se înfăţişează nu e o fiinţă omenească idealizată, ci o idee pură, de care e îndrăgostit cu aceeaşi iubire pe care filosoful o poartă adevărului intuit şi contemplat de mintea lui, ca şi cum ar fi o fiinţă vie (Francesco de Sanctis).

Guido Guinicelli a fost şi judecător, om politic şi ghibelin; exilat din oraşul său o dată cu înfrângerea ghibelinilor, a murit, probabil, la Monselice (Padova), înainte de noiembrie 1276). A fost căsătorit şi a avut un băiat. (Datele biografice sunt aproape inexistente).

Guinizelli aparţine, prin cultură, tradiţiei filosofice a Universităţii din Bologna şi lirica sa e pătrunsă de ideile tomiste (Toma d’Aquino).

**

Între anii 1280-1300 îşi scriu sonetele şi canţonetele Guido Cavalcanti şi Cino da Pistoia care, împreună cu Dante Alighieri (in primele sale opere), alcătuiesc generaţia Dulcelui stil nou (toţi sunt toscani).

₪₪

Francesco de Sanctis (n. 28.03.1817-d. 29.12.1883) a fost scriitor, filosof, critic (întemeietorul criticii moderne italiene) şi istoric literar italian, ministru al “Educaţiei”. Se numără intre cei mai mari critici şi istorici literari italieni din secolul al XIX-lea.

Istoria literaturii italiene este capodopera lui Francesco De Sanctis, publicată in două volume: primul in 1870 şi al doilea in 1871. Autorul reconstituie într-un mod armonios timpul istoric in care s-au născut capodoperele literaturii italiene. In această operă apare expresia “scopul scuză mijloacele”, Francesco De Sanctis folosind-o pentru a rezuma eroarea filosofiei lui Niccolò Machiavelli, expresie care ulterior a fost atribuită (total eronat) gânditorului florentin.

₪₪

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat.