Primul din viaţa mea. Fleur and Color

La sfârşitul lunii decembrie 2017, mama a cumpărat o cutie cu “praf de tort” – să meargă totul mai repede, pentru că trebuia să plece şi nu avea timp să facă un tort aşa cum face ea de obicei, cu ingrediente adevărate, nu cu prafuri. Era pentru tortul dedicat surorii mele care e născuta pe 1 ianuarie. Dar mama tot n-a reuşit să-l facă aşa că… m-am oferit eu. Primul tort făcut de mine (cred că şi ultimul, dar… să nu zic niciodată niciodată)

Deşi abia am învăţat să fierb apa m-am încăpăţânat şi m-am instalat la bucătărie, in după-amiaza zilei de 31 decembrie. Mi-a luat ceva timp până am citit (şi înţeles) instrucţiunile, am pregătit mai multe vase, plicurile cu prafuri şi alte cele – vă scutesc de amănuntele privind căutarea vasului potrivit pentru a amesteca aluatul cu telul electric (cred că s-a micşorat simţitor cantitatea tot mutând ingredientele dintr-un vas in altul) - apoi am pus aluatul pentru blat la copt, într-o cratiţă tapetată cu… hârtie de scris unsă cu ulei (de unde hârtie pentru copt la ora la care lucram eu?!) – culmea e că a ieşit bine! L-am răsturnat fără să-l fărâm şi am început să-l tai in trei. Haida-de! Nu voi reuşi să înţeleg cum de reuşesc alţii! Am folosit cuţitul lung, bine ascutit, pe care-l foloseşte mama, şi mi-au ieşit doar două cercuri şi ceva din acel blat. Un tort strâmb, aia am făcut! L-am peticit cu ceva rămăşiţe, am pus mai multă cremă in partea care schiopăta, am întins crema între “felii” şi pe margini (cam zdrenţuit, e drept) şi-am reuşit să întind şi glazura - care se “usca” de nici n-aveam timp s-o întind cum trebuie! Pe platou nu se vedea prea tare că-i şchiop, şi nici că nu era perfect rotund.

Trebuia să şi scriu pe el ceva, aşa că am umplut o punguliţă cu crema rămasă, i-am făcut o găurică la un colţ (procedură pe care o utilizam cândva pentru felicitări) şi am… ornat. Un fel de ornare, pentru că ceea ce vedeţi e orice dar nu ornament.

Vă vine sau ba să credeţi dar tortul a avut un succes imens! Cred că i-a împins curiozitatea să mănânce, şi pe cei care, de regulă, nu se dau in vânt după dulciuri!

Da, lauda de sine nu miroase a bine dar… ce parfum frumos areeee! :)

Sora mea, de colo: de ce nu ai pus şi ceva stafide sau felii de portocală sau…? Simplu! N-am pus pentru că in instrucţiuni nu scria!

De ce l-am fotografiat?! Eee… Să i-l arăt mamei! Şi abia acum mi-am amintit că am făcut tort, că l-am fotografiat atunci, inainte de a sosi oaspeţii, şi nu m-am lăudat şi mamei cu tortura mea. O să-i arăt poza, dacă nu uit.

Şi, in final, pentru această temă am fotografiat singura floare de Crăciunel (Epiphyllum truncatum) care-a mai rămas – cam ascunsă floricica; n-am mişcat ghiveciul pentru că… nu degeaba-i mai şi zice “Nu mă deranja”.

 Fleur and Color on Wednesday