Ziua Internaţională a Bijuteriilor – 13 martie

Ziua de 13 martie e ziua in care se celebrează tot ce străluceşte, sclipeşte şi e scump. Originea acestei sărbători neoficiale – motiv de distracţie .şi cumpărături – nu e cunoscută, dar se celebreaza (mai mult sau mai puţin) in unele state cum ar fi Marea Britanie, Austria, Statele Unite ale Americii. Probabil comercianţii de bijuterii sunt cei care vor s-o impună internaţional.

Adevărul e ca habar n-am dacă e zi internaţională sau naţională… - abia am aflat despre aceasta. Unii sărbătoresc in 13 martie (conform unui calendar al zilelor naţionale / internaţionale), alţii in 8 octombrie şi alţii in 8 noiembrie.

De Ziua Bijuteriilor, pentru a celebra. ar trebui să ne cumpărăm bijuterii, sa oferim prietenilor sau să schimbăm între noi bijuterii handmade. Aşa zic uni. Poate ar trebui să ne şi împopoţonăm cu cât mai multe? O astfel de sărbătoare se potriveşte cel mai bine celor care au obiceiul de a pune pe ei multe-multe bijuterii – să vadă lumea câte au, să le aprecieze “statutul social”.

Dicţionarul explicativ al limbii române spune că bijuterie înseamnă: obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. Altfel spus, ce nu e confecţionat din metale şi pietre preţioase ar fi… gablonzuri? Nu! Gablonz, conform aceluiaşi dicţionar, înseamnă: cristal special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; obiect de podoabă care are asemenea cristale. Gablonţ (dar şi gablonz) ar fi: obiect de podoaba din metale ieftine, fara valoare. In final… podoabe ar fi toate, mai ieftine sau mai scumpe.

Se pare ca omul a folosit bijuterii din cele mai vechi timpuri – iniţial, aceste bijuterii aveau un rol spiritual, oamenii având credinţa că anumite metale şi pietre au proprietăţi magice sau o puternică influenţă energetică.

Se pare că primele bijuterii au fost semnalate in Africa şi erau confecţionate din cochilii, coajă de ou de struţ, os, dinţi, fructe de pădure, pietre perforate şi inşirate pe şnur. Într-o grotă din Maroc au fost descoperite câteva mărgele din cochilii de Nassarius şi se spune despre ele că ar fi cele mai vechi: 100 de mii de ani (!?).

Practic, bijuteriile nu ne sunt necesare. Atunci, de ce le poartă omul de când e el pe Pământ? Psihologii afirmă că e vorba de satisfacere a unor nevoi cum ar fi iubirea, apartenenţa, prestigiul. Oare ce prestigiu conferă un kilogram de bijuterii din aur agăţate pe un om?

Pe vremuri, mai ales, cel care avea un înalt statut social era şi împopoţonat cu mai multe şi mai mari bijuterii – unii se comportă la fel şi azi. Cică e chestiune de prestigiu. Mai sunt şi bijuteriile care arată apartenenţa la un grup: ghiulurile “fraţiilor”, de exemplu, crucea. In funcţie de bijuteriile purtate putem înţelege dacă o persoană face parte dintr-un grup sau doar admiră un anumit stil – care i se potriveşte sau ba.

Înainte vreme – şi renăscută acum – exista credinţa că metalele şi pietrele preţioase sau semipreţioase au anumite proprietăţi terapeutice şi / sau energetice. Cred că nu proprietăţile materialelor din care sunt făcute bijuteriile dau o stare de bine purtătorului cât plăcerea de a purta un fel sau altul de bijuterie. Pietrele au o strălucire anume şi această strălucire înveseleşte, oarecum.

Atunci când observăm bijuteriile unui om ne putem da seama şi de personalitatea sa. Ce ne spune o persoană care are la gât un lanţişor fin şi ce ne spune una care pare să poarte lanţul de la bicicletă? Oricum ar fi, e o exprimare a personalităţii – nu e nici bine şi nici rău, dar poate fi de bun-gust sau de prost-gust (in opinia cui?) :) In unele triburi se mai “poartă” bucăţi de os înfipte in nas, ca belciugele la porc – şi e de bun-gust, aşa cum şi belciugele purtate de “omul civilizat” pot fi de bun-gust.

Azi, “curentul” de efeminare a bărbatului face ca şi acesta să pună pe el tot mai multe bijuterii. Bărbatul de azi poartă nu doar ceas, eventual verighetă, ci şi lănţişoare, brăţări, cercei, ghiuluri - cam tot ce poartă şi o femeie. De ce nu? Egalitatea de gen funcţionează in ambele sensuri şi fiecare e liber să poarte ceea ce îl caracterizează. Dar şi bărbatul primitiv purta ceva bijuterii (făcute din… colţii tigrului ucis de el), ba chiar şi cel din epoca feudală. Nimic nou sub soare, altfel spus. Ceva nou ar fi să… nu mai poarte femeile bijuterii.

Şi pentru că tot e Ziua Bijuteriilor... mă laud cu unele pe care le-am făcut cândva. Nu strălucesc!

Vă doresc să aveţi atâtea bijuterii (adevărate bijuterii) câte vă doriţi!