De dimineață - nu prea de dimineață!
- am fost pe afară. Plouase puțin peste noapte și aerul mirosea a
proaspăt. Răcoarea strângea, dar nu cât să ne înghețe
nasurile. Pe la prânz s-a arătat și soarele, vremea s-a mai
încălzit, dar noi eram deja în drum spre casă. Parcă nu eram în
largul nostru... Atmosfera părea apăsătoare, străzile aproape
pustii - circulau mai multe mașini decât oameni. Pe o margine de
zonă verde zăcea o cioară moartă; în altă zonă, lângă o gură
de aerisire a unui subsol, în iarbă,
zăcea o mierlă moartă și ceva mai încolo era trupul fără viață
al unui porumbel (avea aripile deschise, ca și cum ar fi căzut din
zbor). Când am ajuns în spatele blocului aveam senzația că și
iarba s-a oprit din creștere. În „grădinița” de lângă una
dintre intrările în bloc am văzut câteva fire de ghiocei și câteva de floricele mov-deschis - care par brândușe dar nu sunt. Le-am
fotografiat. Am fotografiat și o crenguță cu muguri.
Nu știu ce-are telefonul! M-am apropiat de flori cât am putut,
dar aveam senzația că le privesc prin telescop din capătul greșit:
erau „departe”!
În
casă, cum tot n-aveam chef de nimic, am văzut cutia cu mărțișoare
(pe care, încă, n-am pus-o la locul ei) și mi-am amintit că
Suzana și Ina amintiseră în unele comentarii despre
o altă „întrebuințare” dată mărțișoarelor. Așa că mi-am
găsit de lucru! Am căutat câteva mărțișoare care mi s-au părut
potrivite pentru a fi prinse de niște brățări roșii primite ca
mărțișor cu mai mulți ani în urmă și pe care obișnuiesc să
le port împreună. Le-am primit în aceeași zi, de la două
persoane diferite - motivul pentru care le port împreună. Îmi
place cum arată împreună: mai mult roșu la încheietura mâinii,
care nu zdrăngăne, nu încurcă la scris și alte cele.
Scotocind
prin cutie am dat și de mărțișorul pe care l-am primit de la un
coleg, în clasa a doua. Am reținut pentru că era singurul care
oferea mărțișoare tuturor colegelor (mama lui, am aflat mai
târziu, se „ocupa” de acest aspect și toate fetele din clasă
au primit mărțișor de la el până în clasa a IV-a); numele de
familie al colegului nu mi-l amintesc, și nici figura lui nu-mi e
prea clară în amintire. Oricum, mărțișorul mi-a plăcut tare
mult atunci și îmi place și acum - deși din metal (a oxidat pe
alocuri) îmi pare tare gingaș.
Pentru
că tot eram la cutia cu mărțișoare am ales și trei dintre cele
care-mi plac. În fapt, absolut toate îmi plac - altfel nu le-aș fi
păstrat - dar unele mă atrag în mod deosebit. Un pisoi din sticlă
vernil - pe care oricât m-am străduit nu am reușit să-l fac clar
vizibil în poză - un coșar din lemn, cu zâmbet de hâtru, și o
lebădă din sticlă mov.
M-am
gândit să cos mărțișoare (ancore și potcoave) pe brățări
pentru că azi e ziua bijuteriilor. Nu le-aș numi bijuterii
aceste brățări, dar intră în categoria podoabelor.
Potcoava
e simbol al norocului în mai toată lumea și apară împotriva
„ochiului rău” (deochi). Are unele semnificații la care
nu m-aș fi gândit, dar nu despre simboluri scriu aici.
Ancora
e un simbol al speranței - se spune că la început creștinii
foloseau (și) ancora ca un fel de cruce deghizată; e amintită și
în Biblie. Mai e simbol al statorniciei, echilibrului și nu numai
și e regăsită în aproape toate culturile lumii.
În
alegerea mărțișoarelor pentru brățară stă mai puțin ideea de
simbol cât faptul că se potrivesc destul de bine (în opinia mea)
pe aceste brățări împletite din ață roșie și fir lame
argintiu.
Pentru
a „prezenta” brățările am scotocit după o mână din cauciuc pe care o
foloseam cândva să „depozitez” inelele (stătea vertical la
acea vreme pentru că
îi făcusem o bază).
Am
primit-o de la un prieten, cu foarte mulți ani în urmă. Aveam
o întâlnire săptămânală (în anii de liceu) pe care o numisem
„ceaiul de la ora cinci”. În fiecare sâmbătă ne întâlneam -
pe rând - acasă la câte unul din grup, fiecare aducând câte ceva
de mâncat și de băut (nu va gândiți la alcool), și jucam cărți,
ascultam muzică, ne contraziceam pe diferite teme și puneam țara
la cale. La o astfel de reuniune, când a intrat în casă mi-a
întins mâna, i-am strâns-o și-am sărit un pas în spate, dând
din mâini și scoțând sunete ciudate!
Să strâng acea mână din
cauciuc
a fost teribil! Ceva inert, fără viață, la un om cât se poate de
viu! Au râs cu lacrimi de reacția mea. De atunci, un timp, și eu
și alți am făcut același lucru cunoscuților mai apropiați.
Distracția era maximă! Nu pot descrie imaginea chipurilor celor
care atingeau mâna! Nu eram răutăcioși, eram doar foarte tineri.
M-am
cam grăbit să fac pozele pentru că pe la ora 15 soarele s-a ascuns
în nori și cenușiul zilei se strecura pe fereastră, iar la lumina
artificială pozele mele arată și mai prăfuite!
Mai
aveam puțin și terminam cu editarea fotografiilor când, brusc, o
lumină puternică m-a determinat să mijesc pleoapele: spre apus se
arătase soarele, strecurându-și razele printre norii cenușii până
la ochii mei.
Strălucirea
soarelui n-am reușit s-o "prind" în fotografie; m-am mulțumit numai
cu cerul mai luminos.
Acum
e beznă, și se aude doar bâzâitul ventilatorului de la un magazin aflat la în apropiere. De multe luni, atmosfera îmi pare
teribil de sinistră chiar și ziua...
Admosfera din prima parte a postarii este chiar "apasatoare" ... atat de multe pasari moarte! De ce?
RăspundețiȘtergereNu stiam ca exista "ziua bijuteriilor"! Esti foarte creativa draga mea!
Mana aceea este chiar ... înspaimantatoare! Ai impresia ca dai mana cu ... Tutankhamon! LOL
Duminica frmoasa, draga Diana!
Hugs 🤗 and Kisses 😘😘😘
Poate ca de frig... Anul trecut, o doamna a dus un porumbel mort la un veterinar, sa afle de ce a murit: de frig, cica, murise (era in luna noiembrie). Anul trecut am vazut mult mai multe pasari moarte - foarte multi porumbei, dar si vrabii si unele pe care nu le-am recunoscut. Porumbeilor le-au fost inchise cam toate zonele unde s-ar fi putut adaposti de frig si ploaie...
ȘtergereIn ianuarie, in spatele blocului, cand ma plimbam cu catelul, am vazut o cioara care parea ca motaie pe un ciot de pom - un comportament ciudat pentru ciori; m-am intors in zona dupa ce am dus catelul in casa, dar nu mai era acolo si m-am bucurat ca nu avea probleme (voiam s-o iau si s-o duc la veterinarul din apropiere). Dupa cateva zile am vazut-o moarta la vreo douazeci de metri de unde o vazusem prima data (ma gandesc ca era aceeasi)...
Oricum, unii oameni au obiceiul sa dea graunte otravite... porumbeilor. Idioti! Nu se gandesc ca "declanseaza" un "ciclu" de morti (dar, in mod sigur, nici de pisici sau alte vietati nu le pasa). Refuz, totusi, sa cred ca e otrava.
Hahaha! Mana e chiar sinistra! Sora mea n-o poate vedea! :))) Toti cei care au râs de mine (cu mine!) atunci au avut ocazia sa inteleaga cum m-am simtit - am avut grija de asta (si-am scapat si de glumele ulterioare pe tema). 😊
Iti multumesc, Ella draga! ❤️ Duminica frumoasa iti doresc sa ai si tu! Pupicios! 😘 😘 😘 Hugs!
Au iesit bine. Super ! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru compliment, Cristi! 😊
ȘtergereCam trist inceputul postarii.
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce, tot la antene ma gandesc... :(
Nu stiam de ziua bijuteriilor, dar nu vreau sa mai treaca un an si sa las vraiste bucatelele de martisoare, unele foarte vechi. Singura fructificare a fost cu un mic tablou pe panza pe care am lipit cosari cu 'hot glue'. Sa ma mai eliberez din prima etapa de santier.😊
Nu a fost rau de loc. Parca ii facusem o poza, trebuie sa o caut, ca nu reusesc sa explic bine.
Oricum, mana nu mi se pare chiar horror. As vopsi-o cu auriu si as face-o suport de inele si bratari, dar fixata cumva convenabil, ca sa nu ocupe mult spatiu. Iar ideea de a prinde mai multe 'charm'-uri pe o bratara existenta este perfecta. Asta vreau si eu sa fac, dar ma gandeam si la margelute. Sunt asa de multe idei, ca vorba ta, neuronii sunt complet ametiti!
Sa o porti cu placere, Diana draga! Pupicei si duminica placuta in continuare!❤️😘
Asa mi-a fost ieri dimineata: trist. De regula, nu prea privesc cu atentie cand ies singura sau in compania altora. Cu Miki (catelusa) observ si ce nu vreau. De cate ori n-a gasit prin iarba sau colturi intunecoase pasari ranite sau pui... (fara ea nu le-as fi observat, pentru ca erau ascunse vederii). Le-am luat acasa, pe unele le-am salvat, pe unele nu.
ȘtergereMana e sinistra la atingere, in special. Vopsita in auriu ar arata si fain - i-am dat cu spray auriu la un moment dat, dar se scorojeste; nici vopseaua n-a prea prins pe ea si nici "bronzul" auriu (e un material tare ciudat).
Pentru bratari m-am inspirat din unele pe care le am si au "charm"-uri. 😊 Ar fi fain sa gasesti fotografia aceea, dar cred ca mi-am imaginat corect ce ai descris. De cand am scotocit in cutia cu martisoare chiar ca ma bantuie ideile de a le "transforma" in ceva care sa nu mai stea ascuns in cutie. 😊
Multumesc, Suzana draga! ❤️ Iti doresc sa ai saptamana super! Cu spor in toate! Pupici! 😘
E tare fain că îți găsești îndeletniciri de tot felul. Interesanta idee mărțișoarelor prinse de brățări și faptul ca ai păstrat mărțișoarele atâția ani. 😊
RăspundețiȘtergerePoza ta arata tare bine, așa, cu lumina aceea strecurată prin frunziș.
Sa ai o săptămână luminoasă, dragă Diana! ♥️
Multe dintre martisoarele primite le-am "dat mai departe". De aruncat, nu ma lasa inima sa le arunc, si nu doar pentru ca imi plac. 😊
ȘtergereImi place poza si mie; inca "vad" acea stralucire "șugubeață". 😊
Iti multumesc, Dana draga! Saptamana luminoasa iti doresc sa ai si tu! ❤️
Mugurii au apărut și la tine, vine primăvara.. Floricelele mov nu se vad rău, dar nu înțeleg ce-s. Brățările arata foarte bine. Ai făcut bine că ai incercat ideea. Știu că tu lucrezi și ai atâtea idei frumoase. Mulțumesc că ai amintit de mine. Sunt frumoase și potrivite. Mărțișoarele alese de tine sunt frumoase, le și uitasem pe cele de sticla. Ce frumoase nimicuri erau atunci! M-au emoționat. Plus amintirea ceaiurilor, chiar m-a răscolit. Ce vremuri grele și frumoase - cum bine ai zis tu!
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Seara plăcută! 😘❤️
De venit, primavara vine, desi au anuntat alte zile cu zapada...
ȘtergereDin pacate, n-am avut nici cea mai mica sansa sa le fotografiez mai clar, desi eram cam la o lungime de brat de ele (mai aproape n-am vrut sa merg pentru ca erau multe "varfuri verzi" ițite din pamantul noroios) 😊
Chiar ca erau frumoase nimicurile din trecut! Erau unele hazlii, altele elegante dar simple - aveau mai multa valoare ca simbol de martisor decat ca bijuterie care poate fi purtata oriunde dupa ce inlaturam snurul. Parca si emotia primirii/oferirii martisoarelor era mai intensa.
A inceput sa-mi placa sa-mi "provoc" aduceri aminte. Imbatranesc?! :))
Si eu iti multumesc, Ina!
Saptamana minunata iti doresc sa ai! ❤️ 😘
Sa ai parte de o primavara calda, senina!
RăspundețiȘtergereIti multumesc! La fel sa fie si pentru tine primavara!
ȘtergereI was struck with the image of the dead bird at the beginning - it remains with me.
RăspundețiȘtergereI'm really sorry. It was not my intention. It was an "impulse" of sadness.
ȘtergereI love the idea of attaching martisoare to bracelets. What a lovely tradition!
RăspundețiȘtergereHappy Monday, Diana!
Thank you, Veronica.
ȘtergereHappy Monday to you too!
Of, trist tare!
RăspundețiȘtergereDar aşa cum s-a întâmplat şi la tine, a venit şi lumina şi soarele şi mărţişoarele brăţări au alungat imaginea aia tristă.
Să-ţi fie ziua frumoasă, Diana!
Tare trist. Nu stiu de ce-mi apar in cale "tristeti". Cautam floricele, semnele primaverii...
ȘtergereSclipirea aceea puternica a soarelui chiar m-a facut sa zambesc! 😊 Si-mi repet mereu: viata are bune si mai putin bune, frumoase si mai putin frumoase, dar frumosul si "bunele" raman in suflet, de regula.
Iti multumesc, Potecuta! Frumoasa si ziua ta sa fie!
Such a beautiful photos and details. Thank you for sharing.
RăspundețiȘtergereNew Post - https://www.exclusivebeautydiary.com/2021/03/filorga-time-filler-night-cream.html
With pleasure. 😊
Ștergere