Paşte fericit! Stropitul cu parfum

Azi e a doua zi de Paşti pentru evrei, prima zi de Paşti pentru catolici, Duminica Floriilor pentru ortodocşi, ziua păcălelilor pentru alţii, şi tot aşa.

*

Cred că eram in ultimul an de liceu când băieţii din cartier au început să renunţe la obiceiul stropitului. Era un obicei care-mi plăcea tare mult, deşi mai apoi… miroseam, toate, ca o drogherie! Şi in scările blocurilor mirosea a parfum, chiar şi pe stradă, uneori.

In a doua zi de Paşti (şi cu ocazia celui catolic şi cu ocazia celui ortodox), băieţii luau la rând fetele, să le stropească (ne păsa prea puţin care-i catolic şi care-i ortodox, bucuria conta) – in general cu parfum, dar mai foloseau şi spray-ul! Bine că nu s-au gândit să folosească spray de geamuri! Glumesc, dar dacă astfel de recipiente ar fi fost la îndemâna tuturor unii dintre băieţii pe care-i ştiam erau in stare să facă aşa, pentru amuzament.

Distracţia era mare. Ei spuneau câteva versuri – nu le mai ştiu! – apoi ne stropeau. Cert este că mereu se lăsa cu o mică petrecere in acele zile.

*

Tradiţia spune că fetele trebuie udate cu apă de izvor neîncepută ca să fie frumoase, să dea naştere la copii sănătoşi şi să miroasă tot anul ca florile de primăvară. Femeile şi fetele îşi aşteaptă musafirii cu ouă roşii, palincă şi prăjituri, pe care le oferă celor care spun poezii.

În trecut, fetele erau udate cu apă rece că gheața, însă, odată cu trecerea anilor, această "scăldare" a fost înlocuită cu parfumarea tinerelor. Acest obicei simbolizează beatitudinea și este privit că o binecuvântare, este o urare de noroc în tot ce își propun.

*

Obiceiul stropitului era unul al saşilor şi maghiarilor romano-catolici, dar a fost preluat cu bucurie şi de românii din Ardeal. In unele locuri - oraşe, dar mai ales sate - obiceiul s-a păstrat; simbolizează stropirea fetei care a leşinat când a auzit de învierea lui Hristos.