Pescari
e prea mult spus! Puştanii şi puştoaicele alături de care mergeam erau amatori
sută la sută şi mai mult dădeau cu băţul in baltă decât pescuiau, pentru că
distracţia era totul - doream doar să fim împreună, nu neapărat să pescuim!. Chiar şi aşa, doreau să prindă peşte
- şi toţi eram pregătiţi cu “prânzul de acasă”. Eu sigur nu voiam să prind peşti
- mergeam cu ei ocazional (spre deloc) - dar imi plăcea să stau pe malul apei,
unde liniştea era tulburată de glasurile păsărilor, de foşnetul vântului sau de
stropii de ploaie. Culmea e că se agăţau (un fel de a spune, pentru că, de
fapt, muşcau şi luau momeala) in “cârligul” meu mulţime de peştişori - care nu-ţi
ajungeau nici pe-un dinte! Pescarii bătrâni
prezenţi pe acolo se îndepărtau de locul unde eu prindeam “plevuşcă” şi ei aveau firele plutind pe suprafaţa apei…
Am
prins (in adevăratul sens al termenului) o dată un caras de toată frumuseţea,
in balta (atunci) de la Dumbrăviţa
(Delta din Carpaţi)! L-am aruncat înapoi! Nu m-au mai luat cu ei la pescuit!
Mi-au zis că-s “piază rea”. Dar nu mi-a părut rău! Cum să-i las să ucidă un peşte
când - atunci când eram copii şi tata aducea peşte proaspăt (nu el pescuia!) - câte
unul “învia” chiar înainte de a fi curăţat de solzi şi-l păstram câteva zile in
cadă?! Mama detesta acest lucru pentru că trebuia să mute peştele de câte ori
era nevoie de cadă: zilnic. Hrăneam peştele, ne amuzam cum înota (sărăcuţul!) şi
când murea… boceam şi apoi îl îngropam in zona verde din spatele blocului. Mă
gândesc, acum, dacă peste milioane de ani cineva va descoperi “fosile de peşte”
pe aici va ajunge la concluzia că a fost cândva o apă in zonă?! J
Ultima
dată când am fost cu ei (nu pentru pescuit) au prins raci! (cred ca la Lacul Roşu,
dar nu sunt sigură). Când am văzut cum aruncă racul viu in ceaunul cu apă clocotită
doar că n-am dat la raţe!
Cândva,
in copilărie, am avut un acvariu mic-mic (de fapt, un bol de sticlă) in care am
ţinut patru peştişori Guppy. Cum murea unul, cum îl puneam într-o cutie de
chibrituri şi îl îngropam in pământul din jardiniera care dota pe atunci
balconul. Şi cât am plâns pentru ei! Atunci n-am ştiut (nici părinţii nu ştiau)
că au nevoie de spaţiu mai mare pentru a înota şi probabil că spaţiul mic a
fost motivul pentru care au trăit cam puţin. L N-am mai vrut acvariu de atunci!
Peştişorii
erau asemănători cu cei din foto.
Azi
mă întreb cum de m-am putut duce “la pescuit”!
Hello dear Diana!
RăspundețiȘtergereI love going fishing with my husband!
We had a small aquarium but the fishes don’t live for long!
Lovely memories! Wishing you a lovely day and a happy week! Hugs!
Dimi...
Hello dear Dimi!
ȘtergereE frumos pe mal de apă; îmi place să stau acolo dar nu îmi place să pescuiesc. Mi-e milă de peşti. :) Mănânc peşte dar... numai cumpăraţi din magazin. :))
Da, uneori, peştii trăiesc puţin in acvariu - nu îmi mai doresc unul.
Mulţumesc! Zile senine îţi doresc! Hugs!
Nu am cuvinte sa ma pot exprima cat de tare m-ai putut înveseli în dimineata asta cu postarea ta ... 😂😂😂😂
RăspundețiȘtergere"dacă peste milioane de ani cineva va descoperi “fosile de peşte” pe aici va ajunge la concluzia că a fost cândva o apă in zona" 😂😂😂😂
Diana draga, cata imaginatie poti sa ai!!!! La cate amintiri grozav de frumoase ai, eu te-as sfatui sa scrii o carte! Va avea mai mult success decat "amintiri din copilarie" a lui Creanga! 😂😂😂😂
Eu am fost o data cu fratele meu la pescuit la balta si sa prins o lipitoare de piciorul meu ... aproape ca am lesinat de frica! 😂
Iti doresc o zi vesela si colorata si îti multumesc din suflet pentru postarea aceasta! Pupici! <3
Placerea mea, daca ti-am adus un plus de zambet! :) Habar n-am cum s-a agatat ideea de creier! Poate nici n-a trecut prin creier! :)
ȘtergereMultumesc pentru apreciere, Ella draga! O carte! As numi-o "Una calda, una rece", pentru ca am si multe amintiri... horror. :))
Iiihhhh! Lipitorile astea! N-am avut nesansa de-a da de vreuna! As fi facut ca taurul Ferdinand intepat de albina!
https://www.youtube.com/watch?v=UN62cxSs5Q8
pe la minutul trei (in caz ca nu-ti mai amintesti desenele).
Multumesc, la fel, Ella! Zile senine! Pupici! <3
Veste buna! Sa interzis prin lege sa se mai arunce racii vii in apa fiarta! Probabil ca doar marile restaurant vor fi controlate ca in rest ... Merci pentru link! Chiar imi era dor sa-l vad pe Ferdinand! 😅
ȘtergereCu placere! Acum e si un film animat nou, cu Ferdinand. :) L-am vazut, pe CD.
ȘtergereCe bine!!! Stiu ca sunt cateva specii de raci care sunt chiar protejate prin lege.
Clar ca numai restaurantele vor fi controlate... Cine va merge "pe mal de apa" sa vada ce fac unii?! :(
Pupici! <3 Weekend frumos iti doresc, Ella draga!
Peștișori viu colorați, ca niște floricele... Mi-am amintit din mica copilărie a fiului meu, când, nu se știe din ce cauze, au murit deodată toți peștișorii din acvariu, iar plangea și zicea într-una ”Mami, fă ceva și învie-i la loc!”
RăspundețiȘtergereZi frumoasă, dragă Diana!
Ce gingasa amintire. <3 Multumesc. Mami poate multe, dar sa invie peştişorii nu. :)
ȘtergereLa fel, Zina draga! Zile senine iti doresc!
Am citit cu placere, mai astept:))
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru apreciere, Robert. Sper sa nu te dezamagesc. :)
ȘtergereM-a bine dispus povestea ta. Chiar ”piază rea” nu te-aș fi numit. Ce mult bine ne fac amintirile năstrușnice din copilărie. O zi după placul sufletului să ai, dragă Diana! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc, Dana, (si) pentru apreciere.
ȘtergereDe n-as fi citit "Intrusul" nu cred ca mi-as fi amintit - nu acum, oricum. :) Dar, scriind, mi-au revenit in minte tot mai multe "faze" din copilarie si adolescenta - si e benefic, drept e! :)
Zile senine iti doresc sa ai, Dana draga! :)
Ce suflet fin și ales ai tu, Diana dragă, de când te știu! :)
RăspundețiȘtergereEu nu mergeam niciodată la pescuit. Îmi amintesc că am văzut pe malul râului, în copilărie, un pescar cu cizme din acelea lungi, din care a scos vreo 10 pești mici și a constatat că are și lipitori care, evident, erau...lipite! brrr... n-am mai vrut să aud de statul cu undița.
Emoționantă jelirea peștișorilor, noi n-am avut decât foarte demult un acvariu de care se ocupa tata și îmi amintesc de peștișorul auriu, care era roșu și de scalarii dungați, alb negru, care erau spectaculoși. Și că le dădeam prea multă mâncare! :)))))
Amintirea ta și felul în care ai scris-o este superbă! O zi minunată îți doresc! :)
Multumesc, Mirela draga! Oh... ma supraapreciezi.
ȘtergereDe atunci, nici eu n-am mai fost - am mai stat in zone unde se pescuieste dar nu eram cu pescarii. :)
Iiihhh! Fara lipitori! Cica sunt bune, in anumite conditii! Sper sa n-am vreodata treaba cu ele! :))
La noi mama avea grija sa schimbe apa pestisorilor si tot ea ii hranea (ascunsese "puricii" care erau hrana lor pentru ca si noi le tot dadeam!) :)
Multumesc! Zile senine iti doresc sa ai! Pupici!
Eu chiar am pescuit o perioada de cativa ani.La seviciu avem cativa pescari si apoi sotul s-a molipsit de pescuit.Eu numai pescuiam,nu puneam momeala,nu scoteam pestele din undita,etc...Eram un pescar,parat.
RăspundețiȘtergereInteresant! :) Eu nu pescuiam, in adevaratul sens al termenului, dar stiam sa fac noduri pentru a prinde carlige, stiam sa pun momeala si cam stiam si ce momeala e potrivita pentru un peste sau altul dar modul in care aveam bafta la pestisori mi-a dovedit ca momeala nu e totul. Peste ani, am primit doua undite echipate (pentru a le pune la colectia "de vechituri"), dar nu cred ca-s fi prins ceva daca le aveam in adolescenta. :)) Mai bun a fost băţul meu. :)
ȘtergereZi frumoasa iti doresc!
Si eu am reusit performanta sa nu fi mers la pescuit in aceasta viata.
RăspundețiȘtergereNu mi-a placut niciodata! Multumesc de povestea - amintire, Diana draga!
Nu cred ca se vor 'fosiliza' chiar asa! Dar ideea este simpatica foc!
Esti o scumpa, asa cum povestesti!
O seara minunata si vesela sa ai! Pupici!
Eu am fost, dar n-am pescuit! :) Eram fericita cand ceilalti nu prindeau. :( Din acest motiv nici nu ma mai doreau alaturi de ei. Paguba-n ciuperci! :)
Ștergere:)) Sunt sigura ca nu se vor fosiliza, dar m-a distrat ideea (habar n-am cum s-a agatat!) :)
Multumesc (si) pentru apreciere, Suzana draga!
Zile senine iti doresc sa ai! Pupici! <3
Ce amintiri frumoase. Mi-ai adus aminte de primele mele aventuri de la pescuit, cât de emoționat eram, când am prins pimul peștisor, „mare” cât o... hamsie!
RăspundețiȘtergereZile frumoase, dragă Diana! :-)
Daaaa! :)) Urias peste hamsia! :)
ȘtergereSi acum, pescuiesti? Trebuie sa recunosc: pestele proaspat e delicios - un timp am mancat, pentru ca ne aducea tata (si nu vedeam cum se zbat in minciog sau la capatul firului) dar acum... doar din magazin. :)
Multumesc, Alex draga! Zile senine iti doresc!
Ah si eu vreau carticica <3!! Imi place tare mult felul in care scrii si povestesti - cred ca avem si cam acelasi tip de umor ;))). Si pur si simplu am vizualizat intamplarile ;)).
RăspundețiȘtergereEu am fost odata la "pescuit" cu verii mei care au prins niste pestisori mici in vale (cu mana). Si o data Ralu a mea a prins o salamandra... :O. Pescuitul nu e de noi, clar.
Trebuie sa recunosc insa ca (poate si pentru ca nu am vazut operatiunea gatitului) despre racii fierti am o amintire foarte placuta.
Pestisori nu am avut - dar avea un unchi, la Bucuresti si erau tare dragalasi in acvariul lor cochet :).
Am insa doua testoase... cred ca le stii, din poze ;))
Pupici!! :D
:) Multumesc pentru apreciere, Rux! :) Si eu o vreau pe a ta! Si tu ai mai multe sanse de a reusi sa publici. :)
ȘtergereSalamandra! Oh, cat de mult imi plac salamandrele! Cu ani in urma, eram la Predeal, intr-un bar, cand un tip de la masa a scos din haina o salmandra (neagra cu puncte galbene) - a crezut ca ne sperie cu ea! :)) Ce draguta e!!! <3 A fost prima salamandra pe care am vazut-o in realitate.
Clar nu e de noi pescuitul! :)
Cunosc testoasele! <3 Peta si Ralu (daca nu ma inseala memoria - si n-ar fi de mirare) :)
Si de n-as fi vazut ce au facut racului tot n-as manca raci - nu mananc ceva care ma priveste din farfurie! :)
Weekend frumos iti doresc, cu drag! Pupici! :)
...I have never had the patience to fish.
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergerePatience may have, but not heart. :)
Frumoase amintiri,chiar daca ai avut multa mila de sarmanii,neajutorati!
RăspundețiȘtergerePiaza rea nu erai,pentru ca nu returnai in apa pestisorii altora !Eu am avut prieteni,sot-sotie,cu care mergeam la balta(lac),ei sa pescuiasca,iar eu si sotul meu sa ne bronzam!Era o intrecere intre ei,cine prinde mai multi;stateau la distanta unul de celalalt,pentru sanse mai mari!
Asa cum am mai scris,cred ca ,fara ezitari si subterfugii,trebuie sa scrii povestiri pentru ca ai realmente talent,si sa publici !
Draga Diana,iti spun din tot sufletul,crede-ma,SCRIE!Zile senine iti doresc!
Multumesc pentru apreciere, Natalia draga!
ȘtergerePe zi ce trece pare tot mai greu sa mananc "vietati". :)) Deja, unii dintre prieteni ma trimit "la pascut". :))
Nu returnam pestisorii altora, dar ei considerau ca le aduc "ghinion". :)
:)) Fain concurs de pescuit! Mie-mi placea sa merg "la balta" pentru liniste.
E mai greu cu publicatul. :) Nu prea stapanesc... limba română - fac unele greseli care nu pot fi... iertate. :) Desigur, exista profesori de limba si literatura româna care ar putea corecta dar... nu cred ca ar fi vandabila o astfel de carte, azi, iar editurile doresc profit. :)
Multumesc, la fel!
Iti doresc, cu drag, sa ai parte de cat mai multe zile senine! <3
Weekend frumos!
Stii ce fain mi-a cazut articolul? :))
RăspundețiȘtergere