Moş Nicolae e pe drum

Pe calul său de un alb strălucitor, Moş Nicolae a plecat în călătoria sa anuală de împărţit daruri pentru cei care au fost cuminţi peste an. Trece pe la ferestre şi priveşte la copiii care dorm, cuminţi.

Când eram copil, acesta era momentul in care începea să se simtă aroma de portocale in casă (am prins momentele când, încă, se mai găseau portocale), mirosul de cozonaci, de nucă, de scorţisoară şi alte arome care parfumau nu doar casa, ci şi aerul de afară, parfumul cozonacilor împletindu-se armonios cu parfumul iernilor in care era zăpadă.

In seara zile de 5 Decembrie copiii - mici şi mari - îşi pregătesc ghetele pentru Moş Nicolae care - el ştie cum - se strecoară şi lasă daruri (dulciuri, fructe, jucării). Pentru copiii care nu au fost ascutători lasă câte o nuieluşă - dar asta se întâmplă rar, pentru că toţi copiii sunt cuminiţi. Ce, nu sunt? Sunt! Mai fac ei boroboaţe, dar aşa sunt copiii!

Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se lasă văzut. Totuşi, se spune că in nopţile sfinte de sărbători când, nu mai mult de o secundă, se deschid cerurile, Moş Nicolae poate fi văzut stând de-a dreapta lui Dumnezeu. O legendă spune că Sfântul Nicolae a fost trimis de Dumnezeu să afle cum poate răscumpăra de la aghiuţă contractul prin care hotărâse cândva că cei vii sunt ai lui Dumnezeu şi cei morţi ai necuratului. Treizeci de ani a stat sfântul la poarta iadului pâna a reuşit să afle de la cornorat cum poate fi răscumpărat contractul. Şi i-a zis acela că numai cel ce se va naşte din Duh Sfânt va putea să-l ia. Aşa s-a născut Hristos care, când a împlinit vârsta de treizeci de ani, a mers şi a luat contractul; de atunci a rămas ca oamenii să fie judecaţi după faptele lor.

Fie că purtaţi numele sfântului (sau derivatele), fie că nu, căutaţi in ghete, veţi găsi acolo un gând bun de la mine! Sănătate vă doresc! de celelalte aveţi voi grijă! Eu va ţin pumnii să reuşiţi!