2018-01-25

Mingea portocalie care nu sare

Hălchiu. Tradiţia plasează începuturile aşezării undeva între alungarea Cavalerilor teutoni din zonă, în 1225, şi marea invazie a tătarilor din 1241 […]
In 20 octombrie 1599 Mihai Viteazul intră in Hălchiu cu armata şi incendiază totul, atacă, de şase ori, cetatea in care se refugiaseră locuitorii, dar fără succes; revine peste o lună şi cucereşte cetatea, incendiază totul. Hălchiu a suferit astfel de atacuri aproape de când e atestat. Multele lupte care s-au dat acolo, şi jafurile secuilor, au pricinuit mari pagube aşezării in care locuiau saşi, dar şi români… […]
Pe la mijlocul anilor 1800 au fost pavate cu piatră principalele drumuri (şi au rămas aşa muuulţi ani mai apoi); in 1885 s-a înfiinţat oficiul poştal local şi in 1893 s-a deschis prima farmacie.
Pentru primul război mondial au fost înrolaţi circa 500 de oameni (români şi saşi); in cel de-al doilea răbzoi mondial au fost înrolaţi peste 600 de oameni (numărul victimelor a fost de peste 230). In 14 ianuarie 1945 au fost deportaţi in Uniunea Sovietică 306 femei şi bărbaţi (47 nu au rezistat).  A urmat o masivă colonizare cu români din Argeş, Bran şi din Bucovina, oamenii din Hălchiu fiind deposedaţi de cele mai bune pământuri. (ro.wikipedia)
Încet-încet, saşii au plecat, abandonându-şi casele – unele au fost ocupate, altele au căzut in paragină… Istorie veche…
                                                                              ₪₪₪
Nu există o revelaţie mai profundă a sufletului unei societăţi decât felul in care îşi tratează copiii. (Nelson Mandela)
₪₪₪
Anul 1990, ianuarie, comuna Hălchiu, la circa 16 km de municipiul Braşov.
Prezentul, in 1990, era întunecat. Mulţi oameni erau săraci in casele lor mari, cândva arătoase, înconjurate de garduri înalte sau închise cu porţi masive, locuind, unii, claie peste grămadă. Alţii locuiau in căsuţe dărăpănate, pe la margine de câmp, la care se ajungea pe drumuri (cărări) aproape impracticabile mai ales pe timp de iarnă sau in perioadele ploioase. Într-o astfel de casă, care stătea să cadă peste ocupanţi, unde era frig şi umezeală, locuiau cinci copii împreună cu părinţii lor, şi bunicii materni – cel mai mic avea cinci ani, cel mai mare 17.
Doi băieţi şi două fete aveau maşina încărcată cu alimente, dulciuri, fructe şi haine, şi băteau împrejurimile oraşului Braşov pentru a veni in ajutorul celor despre care ştiau că se află in situaţii dramatice. Ştiau, de mulţi ani, cât de grea şi plină de lipsuri era viaţa unora care locuiau la sate pentru că întâlniseră astfel de oameni, care îi rugau să cumpere pe cartela lor câte o pâine pentru ei… Acum aveau ocazia să ajute fără a risca “interviurile” la securitate…
Au împărţit ceea ce aveau şi au mai rămas la “un pahar de vorbă”. Una dintre fete a luat o portocală din punga de hârtie şi a întins-o celui mai mic, care stătea pe jumătate ascuns după un scaun încărcat cu haine; copilul a luat portocala zâmbind timid şi a dat cu ea de pământ. Mama copilului, stânjenită, s-a repezit la fructul care se rostogolea pe covorul de iută decolorat.
Fata care a oferit portocala s-a întristat. Nu aştepta să i se spună “mulţumesc”, pentru că mulţi copii nu ştiu să mulţumească – nu sunt învăţaţi – dar nici la acest semn de indiferenţă nu s-a aşteptat. Apoi a auzit glasul copilului: “Nu sare”. Fata a rămas buimacă. Acel copil credea că portocala este minge – in viaţa lui, de cinci ani, nu văzuse o portocală! Cum şi-ar fi putut imagina aşa ceva cineva care nu a suferit prea multe lipsuri?! 

20 de comentarii:

  1. Cand citesti asa ceva, speri ca dupa aproape 30 de ani situatia sa fie alfel si toti copii din Romanaia sa stie ce este aceea o portocala, dar din pacate nu este asa! Am citit chiar înainte de Craciun pe ziarele romanesti, îmi pare rau ca nu am salvat articolul, ca mai sunt copii si azi care nu stiu ce e aceea o portocala, o mandarina sau o banana! Si-atunci, cu pumnii ridicati spre cer zici: "Doamne, cat îi mai suporti pe misei sa-si bata joc de copii?"

    Iti doresc o dupa amiaza placuta! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E un adevar atat de trist incat... cum sa nu-ti vina sa dai marunt din buze cand ii auzi cat bine fac ei pentru cei sarmani? Da, pentru "sarmanii" dezvoltatori imobiliari - ii scutesc de niste taxe. Cum sa nu-ti vina sa dai marunt din buze cand ministrul invatamantului plateste pentru manuale de sport si vrea sa inchida prin comasare 1000 de scoli si gradinite - nu sunt bani, dar nici copii care sa justifice numarul de scoli si gradinite in unele zone; cu vreo 10 ani de zile inainte alti destepti au inchis zeci de scoli (atunci era la moda si inchiderea unor spitale)...

      Multumesc, Ella draga! Iti doresc sa ai o noapte linistita, si o zi frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Si tot nu pot intelege de ce situatia nu e altfel, vorba Ellei!
    Multe zone sarace, triste, cu oameni din ce in ce mai putini si mai batrani. Cu copii in situatiile prezentate de tine. Parca ceva impiedica... orice. Uneori asta e senzatia pe care o am!
    Si din ce in ce mai mult cred ca exista ceva ce impiedica orice e bun.
    Nu stiu de ce simt asta, dar asa imi pare!

    Seara frumoasa, Diana draga! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa si este: ceva impiedica orice e bun. Acest "ceva" este "cineva": politicienii, cu politicile lor economice, sociale, fiscale aberante. Un om invatat, un om independent financiar nu mai are nevoie de "banii statului" si nu mai e asa usor santajabil cand vine vorba de votat... Aceasta ar putea fi una dintre explicatii, dar pot fi si altele, care tot la politicieni se refera. Unde nu e vointa politica nu se poate schimba in bine mare lucru...

      Multumesc, Suzana draga! Iti doresc sa ai o noapte linistita si o zi frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Ce poveste trista!Incerc sa ma tin deoparte ,atat de cei saraci,dar mai als de cei bogati.Trist,dar adevarat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prea multi dintre "cei mai bogati din Ro" au facut bani din contractele cu statul, si pana la aceste contracte multi aveau situatii modeste sau putin peste medie - cand au dat de bani garla, pe munca putina sau deloc... au inceput sa si-o ia in cap si sa elaboreze legi care sa-i avantajeze sau sa faca lobby pentru legi care sa ii avantajeze (a s evedea ideea scutirii de taxe a dezvoltatorilor imobiliari, dar nu numai)
      Noapte linistita iti doresc, si zi frumoasa!

      Ștergere
  4. Asa va fi si in continuare... Romanul nu stie decat de frica din pacate. Numai disciplina si educatia ne pot salva ca popor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, nu te pot contrazice.
      De frica, multi nici nu indraznesc sa ceara sa li se respecte drepturile (aceasta in cazul in care isi cunosc drepturile).
      Educatie?! Mda... Prea multe scoli si gradinite, hai sa mai desfiintam cateva zeci...

      Ștergere
  5. Mi-a smuls un oftat maaare și un zâmbet amar, povestea ta. Da, mai există încă saărăcie, foame, case care stau să cadă peste cei care locuiesc în ele. Cu serviciile e tot mai greu, parcă, veniturile nu mai ajung, unora, lumea devine din ce în ce mai rea și mai închisă în cercul ei strâmt, fiecare pentru el, satele rămân în paragină... Multe de spus, de scris, de discutat! Și câte speranțe am avut în decembrie 1989! Oportuniștilor le e bine. Poate că greșesc, mai bine tac.
    Zi cu bucurii să ai, Diana! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oportunistilor le este bine, da... Legea societatilor comerciale a aparut abia in noiembrie 1990 - pana atunci, "privilegiatii", au avut timp sa faca "cheag", sa-si infiga ghearele in tot ce avea valoare economica.
      Si sperantele mele erau mari in decembrie 1989, dar in ianuarie am inteles exact ce se va intampla - erau toate semnele si ne puteam da seama doar vazandu-i pe cei care apareau tot mai des si ne spuneau una-alta (partea rea a fost ca nu prea multi cunosteau acei indivizi si nu au vrut sa ii asculte pe cei care ii stiau)...
      Am senzatia ca ajungem sa ne impatim in caste... in functie de starea materiala, si saracii par a fi din ce in ce mai multi. Cum cresc veniturile cu 10 lei, sa zicem, cum apar fel si fel de scumpiri care, per total, depasesc 10 lei - pentru ca fiecare prestator de servicii, producator, vanzator etc. vrea sa-si pastreze acelasi nivel de profit dupa o crestere salariala, de exemplu.
      Multumesc, Dana. Weekend frumos iti doresc sa ai!

      Ștergere
  6. da, foarte trist... trist de o mie de ori!
    prima parte a articolului tau descrie viata prospera pe care au dus-o sasii si cei câtiva romani in sat cu case mari si gospodarii bogate, viata mutilata de razboaie si de deciziile comunistilor.... A doua parte a articolului descrie tristetea satului, saracit cu case darapanate, rupt de legatura cu marele oras de resedinta... tristetea familiilor si mai ales a copiilor...
    Incredibil ca în secolul 21 in inima Europei exista asa ceva!
    Dar nedreptati eista la nivel mondial... Potrivit unui studiu al Oxfam, inegalitatea socială globală este mai evidentă acum ca niciodată: cei mai bogați opt oameni din lume detin 426 miliarde de dolari - mai mult decât întreaga jumătate mai săracă a populației lumii.

    Un weekend linistit draga mea. Imbratisari de la trio pentru trio <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am incercat un contrast... :) Se pare ca am reusit dar... era greu ca tu sa nu-l observi, chiar si asa cam... nereusit. :)
      In 1990 poate ca ar fi fost de inteles ca un copil in varsta de 5 ani sa nu stie ce e aceea portocala dar in 2017?!? Cine stie cati copii or fi la fel si se vor mai naste si in 2018 si vor creste fara a sti cum arata anumite fructe...
      E o constatare... evidenta. Observam chiar si in imediata noastra apropiere. :( Adunarea banilor in cat mai putine maini va continua...

      Multumesc, Carmen draga! Weekend frumos iti doresc sa ai! Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  7. .Mingea portocalie,e drept,eu am vazut-o dupa varsta de zece ani...
    Dar acum ,in secolul XXI,dupa "revolutie"? Si cati copii din "cloaca"(Trum
    defavorizata nu au ce manca,mor de bolile "eradicate",nu au vazut portocale?
    Iti doresc,draga Diana,ganduri mai vesele,macar o ora pe zi !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Nu se pune! :)
      *
      Sarmanii oameni! Nu doar ca mor copiii de boli "eradicate", dar mor si cu zile, din lipsa de medicamente sau din cauza incompetentei unor medici... :(

      Multumesc, Natalia draga! :)
      Iti doresc, cu drag, weekend frumos! <3

      Ștergere
  8. :) La mine portocalele (de prin 2005 incoace de cand nu mai putrezesc asa usor in magazin) sunt doar niste mingi frumoase care nu sar.

    Oh... dar asta imi aminteste de altceva. Un episod din 90. Eram in clasa si s-a auzit forfota ca ne aduc ajutoare. A intrat o doamna lacrimogena si a impartit cate o punguta cu un fel de pufuleti plini de praf (ceva portocaliu ce se voia, probabil, cascaval). Nu m-am simtit deloc bine atunci. Nu mi-a picat nici mila ei teatrala bine, si nici pufuletele ala (macar la noi nu au adus expirati). A fost ceva ... umilitor. Totusi, stiam chiar si in Romania ce sunt aia pufuleti (si ai nostri nu aveau praf portocaliu plin de chimicale). Cred ca si in mediu rural se stia .. desi poate ca erau cazuri in care nu. Dar cazuri din astea exista si acum, nu? Si parca acum... e mai grav.

    Cat despre portocale.. Oh da - am reusit sa ma bucur si eu de ele cat s-a putut pana prin 2005 (desi erau destul de scumpe, deci nu foarte des). Cand, pentru ca putrezeau in magazine f. repede (fiind scumpe si perisabile), a fost o mica pauza si apoi nu stiu ce le-au facut (iradiat, injectat, tratat whatever) dar eu nu ma mai pot atinge de ele. Asa ca... da, o minge portocalie, care nu sare. Cam asa :).

    ps: este foarte trist cum s-au distrus sate intregi si aici e de vorbit....



    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar stii ce este cand o vezi! :)
      "Inainte vreme" :) portocale si banane se gaseau la magazin (cat s-au gasit) numai iarna, cand era, practic, "perioada lor" in statele unde se cultivau. :) Acum... nici portocala nu mai e ce-a fost (nu mai are acea dulceata naturala, nu mai e zemoasa asa cum o stiam).

      Vaaai! Am uitat fazele cu ajutoarele de la inceputul anilor 1990! Unii si-au deschis magazine cu produsele trimise din strainatate ca ajutoare! Cei care primeau pachetele faceau selectii si ce nu le placea imparteau, ce le placea / trebuia pastrau pentru ei... Jalnic!
      Ma bucur ca nu s-au gandit sa-mi dea vreun "ajutor"! :) Si pe mine m-au oripilat intotdeauna aceste sentimentalisme, de "mila".
      Era românca femeia aceea? Ma intreb - poate sunt rautacioasa fara motiv, desi... la ce-am vazut in legatura cu ajutoarele... - daca femeia aceea nu a pastrat pentru ea si ai ei ce era mai bun.
      Strainii, din pacate, in majoritate, aveau impresia ca noi, românii, traim in bordeie! In 1993, in Italia, cineva a zis de "blocurile din RO" si o italianca a exclamat: "Voi aveti blocuri in România?!" :)) Fiind o tara inchisa, cei mai multi straini nu prea isi puteau imagina ca stim si noi cum arata... un televizor sau niste pufuleti. :)

      Viata la sat e teribil de... ciudata azi. :)

      Pupici! <3

      Ștergere
    2. Da, asa e!! Pastrez in amintire gustul acelor portocale ca reper. Am impresia insa ca au fost doar mai pe la inceputul lui 80 si spre final mai rar spre deloc. Insa aveam mere <3 [ acum nu prea mai sunt ce erau nici merele].
      Mie bananele imi placeau. Am avut intr-un an 2 (s-au copt pe dulap, haha) si de atunci visam la banane. Dupa 89 a fost o perioada cand s-au gasit bune la gust, dar apoi, cam dupa jumatatea lui 90 au devenit de cauciuc. :)))) Nu ma ajuta cu nimic ca sunt pe toate drumurile.

      Tipa era romanca, foarte posibil sa fi fost stabilita in afara tarii - dupa cum se comporta fata de noi( daca ar fi sa o descriu cu un cuvant as spune "oportunista"). Ne asteptam si noi la .. ceva, na nu stiu. Eram copii. Se vorbea cu atata entuziasm de ajutoare ca speram la ceva ce nu aveam sau nu mai vazusem. Poate o jucarie? :))) Sa vedem ce am pierdut, vorba aia.

      In fine avea si ea dreptate, pufuleti prafuiti cu portocaliu nu mai vazusem. Puteau concura cu ai nostri.. rancezi. Desi parca ai nostri nu se lipeau asa rau de dinti si cerul gurii. YUck.

      Cred ca s-a exagerat mult. Ajutorul de care aveam nevoie nu era... acela. Dar si din experienta asta am avut de invatat.



      Pupici :*

      Ștergere
    3. Mare dreptate ai! Nici merele, nici bananele nu mai sunt ca atunci (care fructe mai sunt ca atunci?). Mere bune mai gasim, daca avem meri si nu-i stropim cu fel de fel si nu-i "tratam" sa faca mere rezistente la... orice! Pot fi folosite ca decor prin filme! :)

      Poate doar atat a reusit sa cumpere din banii ei, sa ofere la mai multi copii... Noh, ii caut o scuza, dar pentru felul in care zici ca i-a oferit... nu are scuze.
      Cele mai multe ajutoare au constat in haine, jucarii, dulciuri, incaltaminte, alimente (unele expirate) :( ba chiar lenjerie intima care nu era noua!!!

      Imi place cum faci haz! :)) Auzi! Erau diferiti de ai nostri, cei rancezi! :)

      Sigur că s-a exagerat cu ajutoarele - străinii au avut (şi au) multe informaţii greşite despre România si despre români. :( Un lucru, insa, e cert: erau foarte multi saraci, oameni care aveau si doar doua randuri de haine: "de duminica" si "de toata ziua" si care mancau, unii, doar fasole si cartofi... Hainele copiilor care cresteau erau luate de cei mai mici, in ordine descrescatoare pana nu mai erau bune de nimic; multi nu vazusera cum arata un sapun "de mâini" si isi spalau rufele cu leşie!! :(

      Pupici! <3

      Ștergere
    4. Da... avem de toate, ce bine ca ies cu traista goala din magazin (daca reusesc sa intru in el). Eh hai, sa nu exagerez, o sticla cu apa plata acolo tot gasesc si eu, daca am noroc. :)))

      Nu, ajutoarele alea au venit prin Crucea Rosie. Probabil ca de-aia, copii fiind, ne-am asteptat la "ceva" care sa justifice cumva "mila" aia pt. cat de rau ne era. Si da, chiar am fost recunoscatori ca nu erau expirate, stiu si eu ca au fost cazuri (la fel cum se stia ca se reciclau acele si seringile de unica folosinta, dar la noi nu a fost cazul). E foarte posibil sa ni se fi dat doar punga aia si restul sa se fi "impartit" pe sub mana. Zvonuri au fost..

      Hazul e tot ce mi-a ramas. Cand pot face haz de toate astea imi dau seama cat de bine imi era mie comparativ cu acum. Si gasesc forta de a trece peste ceea ce nu pot trata cu haz pana nu ma asigur ca.. a trecut. :))))

      ps: oh dar hainele erau mult mai calitative <3. nu se stricau dupa doua - trei purtari :)))
      [si din pacate inca mai exista oameni care trec prin ce ai amintit]

      :* cu drag :D

      Ștergere
    5. Inainte nici nu mai intrau oamenii in alimentare - cozile erau in exterior :) - iar hainele... parca erau uniforme: in culori majoritar terne, croieli banale etc.
      Eeee... Daca e sa citim ce scrie pe etichetele celor mai multe produse alimentare e chiar bine ca nu le putem cumpara! :)) Acum fac eu haz de necaz. :) Fie vorba intre noi: mancam sa traim sau traim sa mancam?! :)

      :)) Foarte buna observatia: hainele din "ajutoare" erau mult mai bune, dar si mai frumoase si mai colorate faţă de ceea ce gaseam noi prin magazine in ultimul timp. Ajunsesem sa-mi cos singura haine, sa nu mai am senzatia ca sunt in uniforma! Intalneam pe strada, uneori, si doua-trei femei care purtau exact acelasi model si aceeasi culoare la rochie!

      No! Si de seringi am uitat! :)
      Din punct de vedere material mie mi-a fost bine "inainte", dar... aveam senzatia ca ma sufoc sub lanturi grele... Si oricat de bine mi-a fost, d.p.d.v. material, sustin cu tarie ca acum e mai bine. Desigur, depinde de ceea ce isi doreste fiecare...

      Daaa, tragedia este ca sunt si azi foarte multi oameni saraci-saraci... poate la fel de multi ca si "inainte", avand in vedere ca unii dintre saracii de atunci si-au depasit conditia si altii... au alunecat... Un fel de... "rasturnare de situatie”. Doar ca acum e de notorietate faptul, atunci era ascuns.

      Daca au existat zvonuri atunci a fost adevarat: s-au impartit "pe sub mana" – in toate cazurile (si nu ma tem ca gresesc generalizand) s-a procedat astfel (intr-o masura mai mare sau mai mica).

      Pupici cu drag!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.