Omletă la pungă

Nu-mi prea place să merg sâmbăta şi duminica la cumpărături dar dacă-i musai, cu plăcere. Merg la alimentara din apropiere. In faţa mea, la rând, o doamnă in vârstă, îmbrăcată elegant, cu geanta ţinută in diagonală pe piept, într-o mână cu o sacoşă nu foarte încărcată şi in cealaltă un baston. Îi cere vânzătoarei pulpe de pui… Scoate din sacoşă o pungă cu ouă. “Să nu sparg ouăle” - se adresează vânzătoarei care aştepta banii. Ia punga cu pulpe şi când să o pună in sacoşă… pac, cade punga cu ouă. Râde: “Fac omletă, dar îmi trebuie pentru prăjitură”. Zâmbim toţi cei prezenţi. Ridic punga cu ouă - doar două am văzut că s-au spart. Vreau să i-o aşez in sacoşă, peste punga cu pulpe, dar îmi zice să i-o dau ei.  Ea dă banii vânzătoarei şi… pac! Punga cu ouă cade iar. Femeia râde! Râd şi eu, ridic punga - se mai spărseseră câteva. Doamna oftează şi zice zâmbind că nu mai pune ouăle in sacoşă, să nu cumva să se murdărească celelalte produse cumpărate. Se îndreaptă spre ieşire - cineva îi ţine uşa să poată ieşi - şi când ajunge afară… pac! Punga cu ouă cade iar! O ridică o puştoaică. Doamna ridică din umeri, râzând, şi merge mai departe, şchiopătând, sprijinită in baston, cu punga de ouă atârnând pe lângă sacoşă… Părea atât de neajutorată, dar buna ei dispoziţie era contagioasă!