Duminica Floriilor

Duminica Floriilor aminteşte intrarea Mântuitorului in cetatea Ierusalimului. Oamenii, auzind de venirea lui Isus, au luat ramuri de finic şi l-au întâmpinat cu bucurie. Sărbătoarea Floriilor este o celebrare a bucuriei.

După aceasta duminică începe Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor, care este una a tristeţii; in fiecare zi (începând cu seara din Duminica Floriilor), in biserici se ţin deniile, slujbe speciale care amintesc momente din viaţa Mântuitorului - de la intrarea in Ierusalim şi până la Înviere.

Tradiţia cea mai cunoscută a zilei de Florii este sfinţirea ramurilor de salcie pe care credincioşii le duc la biserică şi pe care, apoi, le aşază in locuri luminoase pentru a fi protejaţi de boli şi alte forme ale răului. De ce ramuri de salcie şi nu de finic?! Deoarece curmalul (finicul) nu creşte in toate zonele unde se sărbătoreşte Intrarea Domnului in Ierusalim. Ramurile de finic au fost înlocuite cu ramuri de salcie şi pentru că este amintită in Biblie, in special in Vechiul Testament, unde apare in contexte care exprimă bucuria de a trăi: in timpul Sărbătorii Corturilor, de exemplu, sărbătoare care comemorează momentul ieşirii din Egipt a evreilor conduşi de Moise. La această sărbătoare e simbol al vieţii abundente.

Exista versete legate de salcie, care exprima atmosfera sumbră, pierderea speranţei. Unul dintre versete se referă la râul Babilon pe malul căruia evreii, aflaţi in robia babilonică, şi-au plâns disperarea. Aici, salcia devine semn al neputinţei, al resemnării. Salcia îşi păstreaza dualismul simbolic: viaţa şi moartea, simbol de care vor ţine cont preoţii şi scriitorii bisericeşti creştini care vor încerca să dea sens şi semnificaţie aspectelor tainice ale credinţei lor. In cultul creştin, ramurile de salcie sunt semnul vieţii celei noi (Remus Rus, profesor de Istoria religiilor la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul“ din Bucureşti).

Salcia, însă, apare ca simbol şi in tradiţiile antice. La grecii antici, de exemplu, alături de plop, salcia umbreşte intrarea in împărăţia morţii stăpânită de Hades.

Prin particularităţile sale naturale salcia a atras atenţia oamenilor din cele mai vechi timpuri deoarece creşte in locurile unde apa este in abundenţă şi a fost considerată ca fiind o adevărată “iubitoare de apă”, dar a atras atenţia mai ales prin puterea ei aproape indestructibilă de creştere şi regenerare fără intervenţia omului. O alta caracteristică despre care se poate spune că a făcut din salcie un simbol religios puternic este faptul că florile îi cad înainte ca rodul să se lege şi că, de fapt, nu se înmulţeşte prin seminţe, ci prin puterea de a arunca vlăstari. Homer aminteşte acest fapt când Circe îi indică lui Odiseu unde se află intrarea in infern: “dumbrava neîngrijită, dincolo de cărările Oceanului, unde cresc plopi măreţi şi salcii distrugătoare de rod” (prof.dr. Remus Rus)

Astfel, in salcie se întâlneşte activă forţa vieţii şi a morţii. Pentru puterea ei regeneratoare de viaţă salcia a fost asemuită lui Hristos.

Resurse online

https://www.traditii-superstitii.ro/

https://www.crestinortodox.ro/

Sursa foto silvanews.ro