Colectare deşeuri in stil românesc

Nu ştiu, cu certitudine, cum este pe la alţii, dar aici aproape totul funcţioneaza conform principiilor “de ce să fie simplu dacă poate să fi ecomplicat?” şi “de ce sa fie mai ieftin daca poate fi mai scump?” Chiar aşa! De ce să construim şosele din bani europeni când putem cheltui din banii adunaţi la bugetul de stat? Eh, ştim: pentru lucrările realizate din bani de la bugetul naţional verificările se fac aşa cum se fac: cu călcâiul; cele din bani europeni sunt verificate pe bune.

Revenind la reciclare… De ce să nu existe centre de colectare pe ici-colo, unde oamenii să ducă deşeurile care pot fi reciclate? Adună omu’ sticle şi borcane, pet-uri, doze din aluminiu, conserve, hârtie şi carton, fier şi alte cele şi le duce la centru; acolo sunt cântărite şi omu’ primeşte ceva in schimb: bani sau bonuri valorice pe care să le poată folosi să-şi cumpere ce are nevoie.

Ideea cu “punctele de colectare” n-o fi bună pentru c-o fi prea scump pentru unii; să nu uit! Din deşeuri se câştigă foarte bine, deci aceste firme n-ar sărăci dacă ar deschide câteva puncte pe ici-colo.

Pentru a respecta obligaţiile asumate faţă de Comisia Europeană hai să implementeze şi românii ceva, şi vin cu O.U.G. nr. 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor şi a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi a O.U.G. nr. 196/2005 privind fondul pentru mediu. Instrumentele economice care trebuie implementate sunt: “plăteşte pentru cât arunci”, “răspunderea extinsă a producătorului” şi “taxa la depozitare”.

Prin modificarea legilor de mai sus putem duce şi noi sticlele şi borcanele, dar nu oriunde, ci la magazinele de unde le-am cumpărat (sau la oricare unitate dacă face parte din acelaşi lanţ de magazine). Când le cumpărăm trebuie să fim siguri că sunt din categoria “returnabile” / ”reutilizabile”. La casierie se vor reţine câte 50 de bani pentru fiecare “returnabilă” - sumele vor fi înscrise separat pe bon. Când le returnăm trebuie să fie in stare bună şi trebuie să avem bonul fiscal respectiv. Ne prezentăm la magazin - in locul unde au hotărât comercianţii (la “relaţii cu clienţii” in marile magazine) - arătăm bonul, angajatul verifică ce returnăm, face copie la bon şi returnează clientului bonul original şi garanţia.

Comercianţii trebuie să informeze clienţii, clar, ce şi cum trebuie să facă. Legea, cică, e in vigoare (trebuie aplicată, deci) din 1 aprilie 2019. N-am idee dacă se întâmplă pe undeva, dar n-am observat afişe - poate n-am văzut eu! - şi nici pe bonurile de cumpărături de până acum nu am văzut vreo sumă trecută cu titlu de garanţie.

Pare destul de scump să colecteze şi să redistribuie către producători, pentru refolosire, sticle, borcane şi ce mai poate fi refolosit: depozitare, transport, sterilizare etc. ş.a.m.d.. Dar, ce ştiu eu!?