Cei 14 pentru Cotroceni

Anul acesta, în România, au fost validate candidaturile a 14 oameni. Între aceștia, câteva nume mă sperie. Da! Sunt cam sperioasă, teoretic; mă îngrozește sacrificarea porcilor cu hangerul și unii dintre cei care candidează pentru funcția de șef de stat. Toți ne vor binele! Să nu le permitem să ni-l ia!

Cine sunt cei 14 candidați? Klaus Iohannis - președintele în exercițiu, susținut de Partidul Național Liberal; Dan Barna - candidatul Alianței USR-PLUS; Mircea Diaconu - actor, candidat independent, susținut de ALDE și Pro România care au format alianța “Un OM”; Kelemen Hunor - UDMR; Bogdan Stanoevici, candidat independent, actor și fost ministru pentru românii de pretutindeni; Ramona Ioana Bruynseels - Partidul Puterii Umaniste (social liberal); Sebastian-Constantin Popescu - Partidul Nouă Românie; John Ion Banu - Partidul Naţiunea Română, stabilit în Statele Unite; Cătălin Ivan - Partidul Alternativa Pentru Demnitate Naţională, fost europarlamentar PSD; Viorel Cataramă - Dreapta Liberală; Viorica Dăncilă - fost prim-ministru, candidat PSD; Ninel Peia - Partidul Neamul Românesc, fost deputat PSD; Theodor Paleologu - Partidul Mișcarea Populară; Alexandru Cumpănașu, candidat independent.

În linii generale, nu prea avem ce alege, dar vom alege. Unii “pretendenți”, cred, s-au lansat în această cursă electorală pentru a “fărâmița” voturile alegătorilor, pentru că șanse reale nu au.

Foști membri din ultimul fost partid de guvernământ, psd, par a fi în gașcă, doar-doar unul o avea vreo șansă să tragă, din nou, partidul în față.

Independenții - cu ghilimelele de rigoare - sunt chiar hazlii când ne spun că ei chiar sunt independenți; și noi ne facem că-i credem; ce, e vina lor dacă unele formațiuni politice, mai mult sau mai puțin simpatizate la nivel național, s-au oferit să-i sprijine? Ei nu refuză sprijinul deoarece - evident! - doresc să câștige alegerile pentru binele tuturor cetățenilor! Ca independent, în politică mai ales, n-ai nici cea mai mică șansă de a realiza ceva din ceea ce ți-ai propus dacă ideile tale nu se potrivesc cu interesele grupurilor care orbitează în jurul politicienilor.

Discursurile candidaților, bănuiesc, sunt ca de obicei: sforăitoare. Unul vrea respect (Kelemen Hunor), altul, între altele, vrea pace între oameni și interzicerea exportului de lemn (Bogdan Stanoevici, actor plecat în Franța - prin căsătorie - în anul 1989, revenit în 2011).

Kelemen Hunor, în sloganul de campanie electorală scrie “Hunor” cu “R” invers: Я. Un joc de cuvinte, li s-a explicat celor de la g4media.ro: ”Hun” semnifică Ungaria, în timp ce ultima parte din nume, ”Or”, citită invers, semnifică România. Ce treabă are Ungaria în alegerile prezidențiale din România știe numai el (și prietenii lui). Categoric, românii și maghiarii (sunt diferiți de unguri, chiar dacă mulți au și cetățenie ungară) trebuie să se înțeleagă, la fel și cele două state, care sunt diferite: România și Ungaria.

John Ion Banu, om de afaceri american, stabilit în SUA, e candidatul diasporei din Florida, autoproclamat susținător al actualului președinte american, critic la adresa actualului președinte al României; e susținut de un partid despre a cărei existență nu am știut până am scris acest text; nu are, neapărat, un plan, in eventualitatea că va deveni președinte și nici nu știe prea bine care-i treaba cu politica la București - nici nu cred că-l interesează, ci cred că știe: șansele lui sunt minime, spre zero, dar dă bine să zici că ai candidat pentru președinția unui stat.

Ramona Ioana Bruynseels, de profesie jurist, fost consilier  de stat pentru mediul de afaceri în Aparatul de lucru al fostului premier Viorica Dăncilă. Zice ea: “Avem nevoie de o schimbare, e schimbarea necesară României, o femeie în fruntea țării cred că ar face cea mai mare schimbare pe care o poate simți România la ora actuală.” De acord, zic, dar schimbare se numește și când dăm din lac în puț - ceea ce nu ne (mai) trebuie.

Ninel Peia și colegii lui de partid par a avea un fix: ”fără soroșiști”. 

Viorica Dancila se visează “un președinte care va lupta pentru toți românii” - ca premier n-a reușit; de ce ar crede cineva că va reuși ca șef de stat într-o republica parlamentară?

Sebastian-Constantin Popescu s-a născut în 1982 la Balș (Olt), a terminat facultatea de Medicină Veterinară Timișoara (2006); s-a mutat la București; cinci ani a fost medic veterinar, apoi jurnalist, azi (și) membru de partid, candidat la președinție.

Viorel Cataramă, afacerist; demisionat din PNL și-a înființat propriul partid: Dreapta Liberală.

Alexandru Cumpănașu s-a evidențiat în scandalul generat de “Cazul de la Caracal” - atunci am aflat despre existența lui. “Ori noi, ori ei! România fără clanuri” e sloganul lui de campanie. Un slogan care mi se pare cel puțin discutabil, în sensul că poate fi înțeles în mai multe feluri. În “revista” lui de campanie electorală scrie despre nepoata lui, despre soția lui și despre studii, dar nimic despre cum își imaginează că “rezolvă lucrurile”. Nu e ca și cum ceilalți candidați ar avea vreo soluție de rezolvare pentru ceea ce nu funcționează în România sau funcționează deficitar. Toți au doar dorințe.

Cei pe care nu i-am amintit separat de “lista candidaților” presupun că sunt mai cunoscuți și cam toată lumea știe câte ceva despre ei.

Știu exact pentru cine nu votez, dar oscilez între persoanele pentru care sunt tentată să votez. Pe ce criterii, oare, se alege neghina de neghină?