Epidemia și reacțiile oamenilor

Frica face din om neom sau, poate, îl face doar să-și arate adevărata față…

Animalele exclud din turmă/haită, păsările din cuib, albinele din stup etc. indivizii slabi sau bolnavi. Unii oameni fac mai mult: își alungă semenii pe care-i bănuiesc că ar putea fi bolnavi.

Înțeleg frica de-a te îmbolnăvi de această gripă (și de orice altceva), dar cred că trebuie acționat și mecanismul gândirii.

Am tot citit pe “fluxurile de știri” titluri fel de fel despre oameni care nu-și primesc rudele în casă chiar dacă nu sunt venite din zone unde coronavirusul la modă face ravagii: un tânăr de numai știu pe unde, venit acasă din Italia, nu a fost primit de teamă că e infectat, cu toate că medicii l-au testat și l-au trimis acasă ca fiind sănătos.

În localitatea Câmpuri Surduc (HD), fata minoră a unor români întorși recent din Italia, dar nu dintr-o zonă cu “probleme”, n-a fost lăsată să intre în magazin de teamă să nu contamineze clienții; tot în Hunedoara, în satul Brănișca, un italian care vine regulat la proprietatea pe care o are acolo a fost la un pas de a fi linșat de săteni - ăștia au sunat la DSP să spună că nu-l mai vor în sat, deși italianul nu venea dintr-o zonă cu “probleme”. L-a salvat pe italian preotul din sat, care l-a primit la el în casă până s-au calmat spiritele.  Pe la începutul “crizei”, doi copii chinezi nu erau primiți în școală până nu aduceau de la medic adeverință prin care se atestă că nu sunt bolnavi - copiii nu fuseseră în China, dar fuseseră în Spania unde, la acel moment, abia se “descopereau” primele cazuri, și nu în orașul de unde veneau copiii. Am mai citit despre câteva cazuri de gen dar n-are rost să le mai înșir aici.

Mi-am pierdut timpul să scriu aceste rânduri pentru că dimineață, când o plimbam pe Miki, mă întâlnesc cu o vecină care, în loc de orice altceva, mă ia în primire: “Știi că băiatul lui X vine de Paști acasă?” X fiind vecină de palier cu aceasta și băiatul ei fiind în Italia, undeva în Sardinia. “Nu-i normal?” mă mir. “Să stea dracu’ acolo, că ne bagă pe toți în carantină!” Altfel, această femeie fiind foarte “lugu-lugu” cu X, al cărei băiat mereu vine cu daruri și pentru ea. Am încercat să-i explic că nu e cazul să se teamă dar n-am avut cu cine… Era atât de furioasă încât mă tem să nu facă vreun atac la cap dacă nu se calmează. Pe mine doar că nu m-a făcut tâmpită.

Nu e ca și cum nu m-aș fi așteptat să aibă unii astfel de reacții, dar dacă nebunia continuă mă tem că vor fi tot mai mulți care iau furcile și topoarele pentru a alunga din zona lor pe cei pe care-i bănuiesc că ar fi bolnavi. La altceva nu mă așteptam: la tăcerea celor care se află în carantină, a celor care s-au vindecat… Dintre toate miile de oameni în carantină și sutele de vindecați nu are unul vreun cont pe vreo rețea de socializare, vreun blog sau vlog? A mai apărut câte unul care a zis câteva cuvinte, au mai arătat la TV cum un “cosmonaut” lasă o sacoșă la poarta unora aflați în carantină (probabil alimente și altele necesare); am mai citit că unii ziariști au sunat pe câte unul aflat în carantină și au scris “tânărul ne-a zis că…” Am căutat un astfel de om în limbile română, engleză, italiană și franceză… N-am dat de vreunul (asta nu înseamnă că nu există, desigur). Voi ați dat de vreo “mărturie” directă a vreunuia dintre aceștia?