De ce e ursul morocănos. Martinul cel Mare

 De ce e ursul morocănos

Cu mulți ani în urmă, într-o iarnă geroasă de nu-i mai putea face față nicio viețuitoare, toată suflarea abia aștepta să vină vremea călduroasă. Dar iarna cea îngrozitor de friguroasă nici gând să treacă... Animalele, adunate într-o poiană, țineau sfat despre ce e de făcut. Au ajuns la concluzia că cineva o fi ascuns vara undeva departe, bucurându-se singur de căldură, în timp ce celelalte animale aveau să înghețe de frig. Cu mic, cu mare, au hotărât să plece în căutarea verii.

Într-un ținut departe-departe, trăia un urs uriaș negru, și din câte aflară animalele, ursul acela furase vara și o ținea acum numai pentru el. Au trecut, animalele, mări și țări și au ajuns pe meleagurile ursului cel negru și uriaș, care vârâse vara într-un sac, dar nu știau unde-i sacul, așa că s-au dus drept la el, dar ursul nu era acasă, căci plecase la vânătoare cu barca, de-a lungul apei. Veverița îi spuse șoricelului: „Cât timp vânează ursul, tu aleargă la barcă și roade-i vâslele; între timp, noi scotocim peste tot până dăm de sacul unde a închis vara; și el n-o să ne mai găsească aici, fiindcă n-o să mai aibă vâsle să conducă barca și să ajungă la timp acasă pentru a ne prinde.”

Șoricelul s-a dus într-un suflet unde-și lăsase ursul barca la mal și s-a pus pe ros, mândru că el, așa de mic, putea fi de așa un mare ajutor suratelor lui. Cât ai clipi, erau roase amândouă vâslele astfel încât de la prima izbitură în apă aveau să se facă patru, din două câte erau. Între timp, scotocind peste tot, prin cotloanele bârlogului ursului, animalele au găsit sacul în care era ferecată vara.

Terminând ursul cu vânatul, se întoarse la barcă; când să dea apa de o parte și de alta, iată că i s-au frânt amândouă vâslele; coborî în pădurice și-și făcu altele. În acest timp animalele, bucuroase, alergau că vântul să ducă vara cât mai iute la ele acasă, s-o elibereze. Când ursul a sosit la bârlog ele erau departe tare; și pe unde treceau, vara încălzea în calea ei toate viețuitoarele rebegite, rămase acasă și aproape degerate de frig, căci veverița, grijulie, desfăcuse gura sacului. Numai în culcușul ursului cel negru nu mai era cald. Imediat cum s-a înapoiat și-a dat seama că cineva îi furase vara pentru că acum la el totul era rece ca gheața. A rămas zgribulit și ursuz tot restul vieții. De asemenea, și ursacii lui au rămas niște ursuzi care n-au prea legat mari prietenii cu alte animale. Ba chiar și oamenii l-au dat întotdeauna de exemplu pe urs ca singuratic, morocănos și posac.

(poveste populară finlandeză; Povești nemuritoare, vol. 16, Editura Vox, București, 2012)

Martinii de iarnă

Sărbătoarea se numește Martinii de iarnă în Banat; în Muntenia și în Oltenia se numește Filipii de iarnă (la fel și în Transilvania, din ce-am dedus). Martinii se serbează contra lupilor, dar și contra urșilor - să nu atace turmele. Martinii de iarnă se serbează trei zile: în ajunul Întâmpinării Domnului (ziua de Sf. Trifon), în ziua Întâmpinării Domnului (Martinul cel Mare - 2 februarie) și a doua zi după sărbătoarea ortodoxă (ziua lui Simion bătrânul, care a întâmpinat pe Isus).

Tradiția spune că, după hibernare, ursul iese prima dată din bârlog să-și privească umbra pe zăpadă (în 2 februarie); dacă e soare - timp frumos - își vede umbra și se întoarce în bârlog pentru încă 40 de zile; dacă e vreme mohorâtă rămâne afară deoarece știe că se apropie primăvara.

Ursul este considerat „câinele lui Dumnezeu”; Sf. Petru e considerat protectorul lupului. Ca și lupul, ursul este un prigonitor al dracului – lupii atacă și mănâncă draci, ursul doar îi alungă. Dacă ursul refuză să intre în vreo casă e semn că acea casă nu este curată.

Ziua Ursului

Pe dată de 2 februarie este Ziua Ursului (Stretenia/Strătenia; Târcolitul viilor;), ziua în care iarna se întâmpină cu primăvara (anotimpul rece se confruntă cu cel cald).

Superstiții de Ziua Ursului

Dacă boul bea apă din urma lui e semn că iarna trece dar dacă streașina picură și boul bea apă din streașina casei va fi un an nu prea bun pentru albine și pentru oi (în altă variantă e suficient ca streașina să picure, fără ca boul să bea). Se spune că în această zi „se strâmbă pârtia”, adică începe să se topească zăpada.

Dacă e cald de Ziua Ursului înseamnă ca vara va fi călduroasă și îmbelșugată, dar dacă e frig, ger și viscol vara va fi friguroasă și rodul puțin. Când în noaptea Zilei Ursului e senin și Luna plină anul va fi îmbelșugat și vara frumoasă.

Image by Ellen26 from Pixabay