Pagini

2021-03-15

Oamenii seamănă cu furnicile

Se spune uneori că oamenii sunt ca niște furnici în Univers - cu sensul că oamenii sunt niște mărunței pe care o furtună cosmică îi poate zbura de nu se văd. Până la furtuna cosmică, însă, se zboară singuri - dar aceasta e altă poveste.
Ceea ce mi se pare interesant este că oamenii sunt furnici și în comparație cu furnicile, dar furnica nu este considerată „strămoșul omului”, ci - pe o cale anume - strămoșul omului ar fi cimpanzeul. Cercetătorii de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționistă din Leipzig, Germania au făcut un studiu care arată că nu doar cimpanzeii, ci și maimuțele bonobo, împart cu noi 98 și un pic la sută dintre gene. De ce nu-i credem? Îi credem pe oamenii de știință când ne vorbesc despre boli, tratamente și alte cele, dar nu-i credem și atunci când afirmă că cimpanzeul e strămoșul omului? Nu-i un fel de... fractură logică? Fiecare crede ceea ce vrea să audă, se pare. Cum zicea Richard Feynman, fizician: Știința e credința în ignoranța experților.
Revin la furnici. Afirmațiile despre furnici sunt făcute tot de niște cercetători = oameni de știință.
În lume sunt vreo zece mii de specii de furnici, de culori și dimensiuni variate - oamenii nu sunt chiar atât de variați și sunt împărțiți în rase, nu în specii. Ce făceau furnicile cu 40 de milioane de ani în urmă? (cum de-au stabilit cifra trebuie întrebați oamenii de știință) Agricultură! Asta făceau. Unele specii de furnici macină cu fălcile frunze și le transformă într-o pastă care e depozitată într-un loc anume și acolo vor crește ciuperci din care se vor hrăni, pentru că le pot digera bine (celuloza din frunze nu poate fi digerată de furnici). Cercetătorii au observat că furnicile cunosc și cum să fertilizeze solul folosind îngrășământul natural extras din fecale. Normal că le duce mintea! Creierul lor conține 250 de mii de celule nervoase, fiind cel mai bine dezvoltat în lumea insectelor. Peste ani, a învățat și omul cum e cu agricultura.
Furnicile sunt astfel făcute încât să fie rezistente și eficiente în munca pe care o depun (o furnică poate ridica de 20 de ori greutatea ei). Atribuțiile furnicilor într-o colonie (ca și a oamenilor, în lume) sunt diferite și sunt construite „specific”. Furnicile-soldat, care trebuie să apere mușuroiul, au capul mai mare decât cele lucrătoare. La oameni, soldații au, de regulă, mușchii mai mari, dar nu neapărat, pentru că au arme sofisticate, nu un ac în dos, cum au unele specii de furnici - cu veninul lor ar putea ucide un om înțepându-l numai dacă se adună mai multe, dar c-o alergie, ceva, îi pot procopsi pe unii. Lucrătoarele au și alte roluri, bine determinate: dădace, paznici, vânători, culegători, gunoieri (strâng materiile fecale și resturile nedorite din mușuroi și le depozitează la „groapa de gunoi” aflată în afara coloniei) etc.. Oamenii tind și ei spre „specificități”: fiecare să urmeze atâta școală cât dovedește (prin diferite teste la care e supus) că-l ajută mintea, „îndrumătorii școlari” fiind cei care le trasează viitorul (încă nu e prea pregnantă ideea, dar va fi): fiecare la locul lui, după capacități / posibilități.
Furnicile muncitoare trăiesc între 45-60 de zile. Media de viață la „lucrătoarele” umane e net mai mare și se pot pensiona la 45 de ani, la 65 de ani - furnicile muncesc până mor. Tendința de a mari vârsta de pensionare îi apropie pe (unii) oameni de furnici și sub acest aspect.
La furnici, numai regina, care conduce colonia, poate să procreeze și întregul mușuroi are mare grijă de ouă. Furnicile lucrătoare nu au „voie” să se reproducă (sunt sterile, în general). Dacă depun, totuși, ouă, acestea nu vor fi fertilizate și vor ajunge sursă de hrană. La oameni, multe dintre „furnicile lucrătoare” nu vor să procreeze; în unele cazuri, când se întâmplă fără voie, acestea își abandonează copiii care, unii, vor ajunge sursă de plăcere / venit pentru anumite „furnici” din „mușuroi”.
Ca și oamenii, furnicile se luptă între ele, dar foarte rar. Armatele a două colonii se pot război zile întregi și, la final, pe „câmpul de bătălie” vor zăcea mii sau milioane de cadavre.
Furnicile se ocupă, de milioane de ani și cu creșterea „animalelor”, nu doar cu agricultura. Unele specii de furnici se hrănesc cu secreția dulce a afidelor care se hrănesc cu seva plantelor. Aceste afide sunt ținute în turme și sunt duse la „păscut” pe anumite plante - când planta a fost epuizată turmele sunt duse spre o altă sursă de hrană. Furnicile păzesc aceste turme și se luptă pentru ele cu alte insecte prădătoare. Oamenii nu se mai luptă chiar până la moarte pentru turme pentru că... nu prea mai au mulți turme care să pască liber. Se luptă, în schimb, pentru bogățiile solului și subsolului, „mușuroi” contra „mușuroi”.
Și unele specii de furnici sunt nomade, coloniile lor fiind într-o perpetuă călătorie, distrugând totul în cale - furnicile legionar din America de Sud, de exemplu, care sunt foarte agresive. În cazul lor, ouăle și larvele sunt purtate în călătorie, dezvoltându-se în mers.
Din nou, ca și oamenii - dar cu mult înaintea lor - furnicile au „inventat” sclavia. O specie de furnici întâlnită în Europa și în unele părți din Asia, Polyergus rufescens (furnica amazoană din Europa) are obiceiul să ia în sclavie alte furnici. Atacă mușuroaiele altor specii de furnici (și chiar din specia lor) și fură ouăle - când vor ecloza, furnicile vor munci pentru noul mușuroi. Mai mult, unele furnici din acest gen atacă mușuroiul furnicilor din specia Formica - regina atacatoare va ucide regina Formica și îi va lua locul, iar întreaga colonie va munci apoi pentru furnicile Polyergus. Cam la fel cum făceau oamenii în urmă cu câteva sute de ani (și mai fac și azi, în unele zone ale lumii).
Oamenii seamănă destul de bine cu furnicile, în comportament; nu?! Și nu doar cu furnicile.
Parafrazându-l pe Nietzsche: lumea e formată din stăpâni și sclavi.

(foto de pe pixabay)

14 comentarii:

  1. Ce interesant! Fascinantă lumea lor!
    Cât despre bonobo, am spus-o de foarte multe ori, pe unde am apucat, sunt îndrăgostită de maimuţe. În special de cimpanzei. Nu am absolut nicio problemă că împărţim un procent atât de mare, aproape total, de gene. Am văzut o grămadă de documentare şi sunt uneori, în unele momente, mai inteligente decât mine, să nu vorbesc în numele altora.
    Dar na, unii se cred specii superioare, cu sânge albastru :D
    Zi frumoasă, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, da! Cand eram copil ma jucam cu ele si le "ajutam" pe unele sa-si duca la "intrarea" in pamant greutatea, pana mi-a zis tata sa nu mai fac asa pentru ca le stric rostul.
      Si eu! Iubesc maimutele! 😊 Dupa ce am citit "Singur pe lume" mi-am dorit sa am si eu o maimutica. Dupa ce am vazut "Tarzan" voiam o "Cheetah"! 😊
      Nici pe mine nu ma deranjeaza! In fond, nici nu e de mirare; toate fiintele de pe Terra sunt "conectate" intr-un fel, formam "un tot", avand, fiecare scopul nostru.
      Hahaha! Ma alatur tie: si eu am momente cand imi zic ca maimuta e mai inteligenta decat mine. Comportamental, maimutele cam seamana cu omul (sau invers). 😊
      Multumesc, Potecuta! Zi frumoasa iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  2. Semănăm cu cimpanzeii, dar doar o regina care sa se reproducă - n-avem. 😁 Ne asemănăm și cu furnicile, pe alocuri. Nu suntem așa organizați, nici pe departe. Despre sclavi, brrr mă bântuie o spaimă. Interesant articol. Câte nu știam! Mulțumesc, Diana! O zi buna! 😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inca nu avem regina sau regine. 😊 Nu-i de gluma, dar sunt unii care nu doar gandesc ca anumite femei (si barbati) n-ar trebui sa procreeze, ba chiar "au luat masuri" intr-o anumita perioada, in anumite zone ale lumii. Chiar si in Ro, si-au dat unii cu parerea cam cine ar trebui sa aiba copii si cine nu (adica, sa aiba cei care ii pot creste fara ajutor de la stat sau... acestia sa faca mai putini) :(
      Inca, nu suntem asa de organizati, dar se tinde serios spre o astfel de organizare: oamenii sa se pregateasca de mici pentru o anumita meserie/profesie si sa nu mai comenteze la toate cele ce le hotarasc "conducatorii".
      Si pe mine ma bantuie spaima, mai ales ca exista si azi sclavia la oameni, chiar daca, in cele mai multe cazuri, se numeste altfel.
      Multumesc pentru apreciere, Ina. Cu placere.
      Zi buna iti doresc sa ai si tu! ❤️ 😘

      Ștergere
  3. Furnicile au o organizare foarte buna... La noi e un musuroi mai deosebit... :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deocamdata. :)) Pare ca incepe sa fie organizat ca musuroaiele furnicilor.

      Ștergere
  4. Wow! Ce de informatii ...
    Nu stiam o gramada de lucruri despre furnici!
    Am o colonie de furnici pe langa casa. soata a vrut sa o termine, dar nu i-a reusit ... stii cat m-am bucurat! Nu fac rau cu nimic, in opinia mea, soata zice ca strica fundatia casei. Asa o fi dar eu tot nu cumpar solutie din aia ca sa le omor! Anul trecut in spre toamna am vazut regina ... O chestie asa de frumoasa! Stii ca are aripi, nu? Aripile sunt rezervate reginei și masculilor, care le folosesc pentru a efectua așa-numitul zbor nupțial. E feeric daca apuci sa vezi, dansul lor!
    Sa fi regina zilei îti doresc, dar nu numai azi, ci viata întreaga!
    Hugs 🤗 & Kisses 😘😘😘
    P.S iarasi face figuri blogspot! Abia am reusit sa postez comentariul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vazut furnici regine! 😊 Dupa imperechere isi pierd aripile. In dansul nuptial nu le-am vazut.

      Nici eu nu le pot ucide. Oricum, sunt greu de ucis. 😊 Cu mai multi ani in urma am zarit 3 furnicute pe pervazul geamului de la bucatarie. Ups! Daca nu erau mai multe, sigur ar fi urmat, pentru ca lasa in urma lor "semne olfactive", sa stie drumul inapoi si ele si altele. Furnicutele merg in "recunoastere" si daca un loc li se pare ok il "semnalizeaza". Ca sa nu vina si altele am cules furnicutele (le-am prins intre degete - stiu ca specia in cauza nu pisca) si le-am aruncat afara (chiar daca le strang prea tare ele nu mor). Apoi am presarat bicarbonat si zat de cafea si am urmarit ce se intampla. Cele care mai intrau se opreau la "granita" de bicarbonat si faceau cale intoarsa. De atunci n-am mai vazut furnici pe pervaz, dar am grija sa presar bicarbonat pe ici-colo, din cand in cand, sa fiu sigura. Sunt si alte metode de a le indeparta.
      S-ar putea sa aiba dreptate - sapand galerii (unele galerii au si 20 m lungime) si scotand "resturile" din musuroi afaneaza pamantul. Furnicile ocolesc obstacolele, de regula, cand isi sapa galeriile, dar furnicile tamplar "rod" lemnul si trec prin el. Dauneaza si unor plante din gradina (usturoiul, menta, salvia s.a. le cam tin departe)
      Iti multumesc, Ella draga! ❤️ ❤️ ❤️ La fel iti doresc si eu tie! ❤️ ❤️ ❤️
      Pupicios! 😘 😘 😘 Hugs!
      P.S. Citind ultimul rand copiez ce-am scris, sa nu am surprize la publicare.

      Ștergere
  5. Foarte interesant articol! Iti dai seama ce fabulos mecanism a fost creat de natura pentru furnicute? Este programarea lor speciala. Eu mai descoperisem si alte info aici: https://suzanamiu.blogspot.com/2015/05/duzina-de-cuvinte-musuroiul.html
    Fa abstractie de duzina, unde am batut putin campii!😊
    Incep sa apara alte info care usor, usor demonteaza teoria lui Darwin, pe care oricum nu o credeam in logica mea.
    Interesante comparatiile scrise aici. Insa ceea ce fac oamenii este o optiune si nu o programare. Aceasta este diferenta enorma!

    Multumesc mult, draga mea, pentru cum inlantuiesti ideile! Pupici si seara frumoasa!😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru complimente, Suzana draga! ❤️
      Teoria lui Darwin e "fractura logica" - nu doar in opinia mea. 😊 Si nu doar teoria lui. Am invatat in generala teoria lui D si de atunci ma intreb "ce-i cu aberatia asta?" Nu mi s-a parut logica nicio clipa.
      Indraznesc sa afirm ca doar deocamdata este optiune. Prin "educatie", prin "repetarea" unui comportament, se ajunge la "programare" - exact ca in regnul animal: pisicile crescute pe langa casa omului, de exemplu, si-au pierdut instinctul de vanatoare (intr-o masura covarsitoare, afirma cei care cerceteaza pisicile - si am observat si la cele din cartier) Poate ca si l-ar "redescoperi" daca nu ar avea de ales. Despre caini se sustine ca au fost, candva, lupi... Apoi: Omul din comuna primitiva s-a adaptat la "alt mediu", cel din era agrara s-a adaptat la cea industriala, aliniindu-se anumitor "cerinte" etc. Se transmite genetic, la un moment dat - in timp indelungat - un anumit tip de "comportament", ca un fel de adaptare la mediu (nu stiu daca ma fac inteleasa pentru ca nu vreau s-o lungesc prea mult) 😊
      Cu drag. Si eu iti multumesc. Noapte buna! Pupici! 😘

      P.S. Trec la Duzina de cuvinte.

      Ștergere
  6. I think the ants are smarter than most of us humans. Very interesting read.

    Have a fabulous day. Happy St. Patrick's Day. ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Totally agree. 😊
      Thank you for your appreciation.
      Have a fabulous day too, Sandee! ❤️

      Ștergere
  7. N-am stiut. Nici de bicarbonat.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unele nici nu ating bicarbonatul si-o iau la goana de unde au venit. :)
      Cu placere.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.