Vinerea Mare sau Vinerea Neagră

Moartea lui Isus a avut un rol determinant în realizarea scopului lui Dumnezeu. Isus a fost conceput prin spiritul sfânt al lui Dumnezeu și s-a născut perfect, n-a moștenit moartea, și și-a dat viața pentru ca oamenii să aibă șansa de a trăi veșnic și de a se bucura de viața de care i-a privat Adam prin neascultarea sa.

În Vinerea Mare este rememorată aducerea la judecată, batjocorirea, schingiuirea, răstignirea, moartea și îngroparea lui Isus. Este ziua în care Hristos a fost răstignit, pe muntele Golgota. Se ruga în grădina Ghetsimani când a fost prins și dus la o așa-zisă judecată. Și-a purtat crucea pe umeri până în vârful muntelui, unde a fost răstignit între doi tâlhari.

Vinerea Mare este ziua poticnirilor. Poporul cel ales își pierde dreptul de întâi-născut prin nelucrare și necredință față de Dumnezeu; Iuda, din ucenic și hărăzit împărăției, moștenește iadul pentru iubirea de arginți; Petru, ucenicul, se leapădă de Învățătorul dintr-o nesocotită încredere în sine și numai cu amare lacrimi își va putea spăla greșeala; păcătoasa cea desfrânată devine mironosiță și toată lumea va vorbi de umilința și căința ei, iar tâlharul intră primul în Rai, prin smerenie și credință.

Cu excepția crucificării a 800 de locuitori ai Ierusalimului din ordinul regelui hasmoneu Alexandru Ianei în 87 î.Hr., în Palestina răstignirea nu era practicată de evrei, era aplicată doar de autoritatea romană. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbrăcat de haine, biciuit și obligat să parcurgă drumul până la locul execuției, cu bârna orizontală a crucii în spate, legată de mâinile întinse. Sentința era pronunțată de către conducătorul provinciei într-un loc public. După ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spălându-se pe mâini, rostește sentința. Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii, purtându-Și crucea.

Ziua de vineri este numită Pregătirea deoarece oamenii pregătesc mâncare şi încheie orice altă activitate care nu poate fi amânată până după sabat. La apusul soarelui în ziua de vineri, 14 nisan, va începe ziua de 15 nisan, care este sabat - un sabat dublu în acea zi sau un sabat mare, pentru că 15 nisan va fi prima zi dintre cele şapte zile ale Sărbătorii Turtelor Nedospite, aceasta fiind întotdeauna un sabat.

Pentru a nu rămâne trupurile pe cruce până a doua zi, când era sabat, iudeii cer lui Pilat permisiunea de a grăbi moartea osândiților (prin zdrobirea fluierelor picioarelor) și apoi să fie coborâți și înmormântați - cei doi tâlhari erau încă vii, așa că le-au fost strivite oasele, dar Hristos nu mai trăia - pentru a se convinge că e mort un soldat roman l-a împuns cu sulița în coastă și imediat au țâșnit sânge și apă.

Trupul mort, coborât de pe cruce, putea fi aruncat într-o groapă comună, împreună cu instrumentele execuției sau putea fi încredințat oricui s-ar fi milostivit să-l îngroape.

Iosif din oraşul Arimateea, „un om bogat” şi un membru respectat al Sanhedrinului*, este şi el prezent la execuţie. Despre el se spune că este „un om bun şi drept” care aşteaptă Împărăția lui Dumnezeu. De fapt, el era discipol al lui Isus, dar pe ascuns, de teama iudeilor. Iosif nu a fost de acord cu decizia Curţii privitoare la Isus. Iosif cu Nicodim iau trupul lui Hristos, îl ung cu aromate, îl înfășoară într-un giulgiu și pe cap îi pun o mahramă, împlinind astfel datina iudaică a înmormântării. Îl pun într-un mormânt nou dintr-o grădină din apropiere, despre care se spune că ar fi fost al lui Iosif. Iudeii vor pecetlui piatra mormântului și vor pune paznici pentru ca adepții Lui să nu meargă noaptea să ia trupul și apoi să spună că acesta a înviat, așa cum a prezis. Dar mormântul va rămâne gol.

Notă: *Sanhedrin (din ebraică) sau Sinedriu (din greacă: synedrion = tribunal, adunare) a fost un tribunal la vechii evrei, activând ca un corp legislativ religios, curte de judecată și administrator de ritualuri și era condus de un Mare preot. Membrii acestui tribunal se întâlneau doar în anumite situații în Templul din Ierusalim. Acest tribunal (sau consiliu suprem) judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. Sanhedrinul a funcționat în Palestina Romană, din timpul Macabeilor (cca. 165 î.Hr.) până la sfârșitul patriarhatului (425 d.Hr.). (wikipedia)

Vezi și: Lunea Mare, Marțea Mare, Miercurea Mare, Joia Mare, Sâmbăta Mare, Duminica Invierii;

Săptămâna Luminată;

Image by Dorothée QUENNESSON from Pixabay