Bine și rău. Aparențe?

În hinduism (nu în toate școlile/curentele) există conceptul de Māyā. Māyā înseamnă amăgire, magie sau înșelăciune, în sens comun; în sens filosofic se referă la iluzie sau nerealitate - ascunde de lume realitatea lui Brahman și natura noastră esențială. Brahman este realitatea veșnică și orice altceva este o iluzie, adică lumea din jurul nostru nu e reală, ci e o proiecție a lui Brahman în domeniul Naturii. În acest sens, lumea în care trăim e o iluzie și e neadevărată - ființele nu o cunosc și o consideră reală.

Dacă ceea ce ne înconjoară este proiecția noastră despre realitate, și nu realitatea, înseamnă că noțiunile de bine și rău sunt tot iluzii. Relative sunt, cu certitudine, pentru că ce e bine pentru unul poate fi foarte rău pentru altul: veninul de viperă ucide pe unul și vindecă un altul.

Bhagavad Gita ("Cântecul divin"), un vechi text sanscrit, spune: Binele nu va pieri niciodată; răul nu poate exista niciodată. Răul nu există ca entitate separată, este doar o aparență; are, deci, o existență relativă, nu absolută. La fel cum întunericul nu există - nu este o entitate sau o substanță, ci doar lipsa luminii.

Nu există nimic absolut bun sau absolut rău. Oamenii de știință știu asta, fie că e vorba despre mercur sau vitamine - ei nu atribuie elementelor valori morale, ci le cunosc exact cum sunt: utile în anumite cazuri și dăunătoare în alte cazuri.

În religie, etică, filosofie și psihologie, „bine - rău” este o dihotomie comună. În culturile cu influență religioasă maniheistă și avraamică, răul este de obicei perceput ca opusul binelui; binele ar trebui să prevaleze și răul să fie învins. În culturile cu influență spirituală buddhistă, și binele și răul sunt două principii opuse, dar nu o realitate; eliminând dualitatea se obține unitatea.

Răul, într-un context general, este absența sau opusul a ceea ce este descris ca fiind bun. Este condus de frică și se manifestă prin violență și dezbinare. Definițiile răului variază, la fel și analiza motivelor sale. Elementele care sunt frecvent asociate cu răul se referă la un comportament dezechilibrat care implică oportunism, egoism, ignoranță sau indiferență.

Pirronismul (una dintre cele două școli majore din scepticismul filosofic) susține că binele și răul nu există în natură, ceea ce înseamnă că binele și răul nu există în interiorul lucrurilor. Toate judecățile asupra binelui și răului sunt relative, și se referă la cel care judecă.

Ce este răul? Uciderea este rea, minciuna este rea, calomnia este rea, abuzul este rău, bârfa este rea; invidia este rea, ura este rea, a te agăța de doctrina falsă este rău; toate aceste lucruri sunt rele. Și care este rădăcina răului? Dorința este rădăcina răului, iluzia este rădăcina răului. (Gautama Siddhartha, fondatorul Buddhismului)

Ce se mai spune despre bine și rău

Cel mai mare bine: să fii sănătos e cel mai de preț; în rândul al doilea e bine să fii frumos, în al treilea rând e bine să fii bogat fără să fi înșelat pe cineva; al patrulea lucru foarte bun e să fii tânăr, împreună cu cei pe care-i iubești. (Platon) Observație. Din puținul pe care-l știu despre filosofia lui Platon cred că „al patrulea lucru” (mai ales "teza" a doua) nu e scris de el (nu „sună” a Platon) - e posibil să mă înșel.

Cauți binele fără să-l găsești și găsești răul fără să-l cauți (Democrit)

Răul și binele nu pot umbla împreună. Răsplătește răul cu bine și vei vedea pe dușmanul tău schimbându-se în protectorul și prietenul tău (Coran)

E bun cel care face bine altora. Dacă are de suferit de pe urma binelui pe care-l face, este foarte bun (La Bruyére, „Caracterele”)

Omul nu poate să facă mereu numai rău. Iată de ce chiar și printre pirați trebuie să fie unele ore de blândețe, în timpul cărora să te crezi legănat ca în scrânciob, deși te afli pe sinistra lor corabie (Honoré de Balzac, „Hanul roșu”)

Este evident că un om care face binele fără să creadă în nemurirea sufletului și fără să aștepte ceva de la viața viitoare, e superior din punct de vedere moral credincioșilor de rând, oricât ar fi de virtuoși (P.P. Negulescu, „Filosofia renașterii”)

Italienii au un proverb urât: „Tanto buon che val niente” - E așa de bun încât nu e bun de nimic (Francis Bacon, „Eseuri”)

Un om cu adevărat bun e numai acela care ar fi putut face rău și n-a făcut (Nicolae Iorga, „Cugetări”)

Binele trebuie făcut așa cum încercăm să facem răul: pe ascuns (J.A.Petit-Senn)

Postare înscrisă la Citate favorite.