Teama de necunoscut. Citate favorite

„Teama de necunoscut” este - și a fost încă din timpul lui Lucretius - un subiect „gras” pentru toți filosofii și diletanții care-și propun să deslușească originile religiilor, ale mitologiilor și moralelor. De câte ori vorbești despre „omul primitiv” ești aproape obligat să amintești teama lui de „necunoscut”, izvorul acesta nesecat al tuturor credințelor, superstițiilor și extazelor care au umilit sângeros condiția umană. [...]

Mi se pare, bunăoară, că nu s-a subliniat îndeajuns unul dintre motivele spaimei de necunoscut, spaimei de lucruri sau oameni noi, pe care o încearcă mai ales „oamenii primitivi”, les moins civilisés. Acest motiv ar putea fi astfel formulat: omul primitiv se teme, de lucrurile sau persoanele necunoscute, pentru că aceste lucruri sau persoane nu coincid și nici măcar nu se potrivesc cu propria imagine pe care și-a făcut-o el despre sine.

Orice lucru sau persoană, care modifică - mai precis, contrazice - cunoașterea omului primitiv despre sine, devine primejdios; nu pentru că e „necunoscut”, pentru că n-a fost întâlnit până acum, ci pentru că nu se poate încadra nici armoniza cu icoana închipuită de om sieși. În această interpretare pe care o dau spaimei de necunoscut, accentul nu mai cade pe oceanul nesfârșit al fenomenelor exterioare omului - ci pe ideea de om, așa cum este intuită și trăită de fiecare trib necivilizat și fiecare națiune în parte. Cu cât este mai puțin „civilizat” un om, cu atât icoana pe care și-o face despre sine este mai absolută, mai rigidă în limitele ei. Norma domină conștiința omenească încă de la începuturile ei atât de tulburi, chiar în așa-numitele faze pre-logice. [...]

O simplă observație, privind exclusiv lumea modernă (post-medievală), care cunoaște - în mediile ei urbane - un amestec de „imagini antropologice”; în această lume modernă, nu numai „personalitățile” puternice sunt privite cu neîncredere și teamă, ci orice om viu este pentru celălalt, prin simpla lui prezență, un izvor permanent de griji și neliniști. Cum spunea Goethe (care înțelegea perfect logica și simbolul omului modern) fiecare ins este pentru tovarășul în a cărui prezență trăiește mai îndelungat, un demon; adică, forța care îi năruiește icoana despre sine... [...]

(din Fragmentarium, de Mircea Eliade. Editura Humanitas, București, 1994)

₪ ₪ ₪

Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella. In fiecare zi de luni din săptămâna în care începe luna calendaristică.