Urși de oraș sau urși sălbatici

Rămași fără hrană, din cauza diminuării drastice a habitatului natural, în principal, urșii și-au făcut curaj și au intrat în orașe și sate pentru a-și potoli foamea. Au început să se obișnuiască și cu prezența omului, în „civilizație”, știind că vor găsi hrană unde sunt oameni. Faptul că ursul ajunge în orașe, la containerele de gunoi deschise și pline cu resturi menajere, în fermele, livezile, gospodăriile oamenilor nu-l face mai puțin feroce când se simte amenințat. Ursul este un animal sălbatic și cred că i-ar plăcea să rămână astfel. Vrem urși sălbatici sau vrem urși de oraș?

Se repetă istoria din iulie 2016; nimic nu se schimbă:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2016/07/impusca-ursul.html

Hrana urșilor

Urșii se hrănesc cu fructe de pădure, nuci, jir, ghinde, insecte și hoituri (proaspete). Le plac și: mierea, cerealele, fructele din livezi; nu zic „pas” nici la oi, păsări și alte viețuitoare mai mici și/sau mai slabe (urșii nu mănâncă așa de multă carne cum își imaginează unii). Un urs are nevoie de 10-15 kg de hrană pe zi și, în condiții optime, patrulează între 50-100 kmp, dar când pădurile sunt sărace în resurse urșii sunt nevoiți să parcurgă o suprafață și de zece ori mai mare, uneori, pentru a-și sătura stomacul. Când sunt înfometați devin de temut, atacând chiar și mamifere mari.

Nuci în pădure mai rar. Jirul este fructul fagului, iar lemnul de fag este foarte apreciat inclusiv pentru foc (face fum puțin), dar cel mai mult e folosit în construcții și pentru mobilier (e rezistent, are fibre fine și culoare plăcută). Ghinda este fructul stejarului. Și lemnul de stejar este foarte apreciat de om. Lemnul de stejar este prețios, de calitate superioară, mai ales dacă e uscat corespunzător, fiind folosit în construcții, pentru mobilier de lux, pentru iahturi s.a.m.d. Despre fructele de pădure bănuiesc că nu mai are rost să scriu - aproape toți știm care este valoarea lor nutritivă (și comercială). Ca să țină urșii departe, culegătorii ocazionali (sau nu) se duc la cules cu vuvuzele, să sperie urșii! Nu degeaba se insistă că în pădure trebuie să fie liniște! Când scoți din minți animalele sălbatice ai pretenția să vină să-ți mănânce din palmă?

Exploatarea fructelor de pădure lasă urșii fără o sursă serioasă de hrană. În anul 2006, șeful de la societatea care administrează fondul lemnos și nelemnos se lăuda cu 90% din fructele de pădure la export (vreo 3 mii de tone). Și fabricile de sucuri naturale vor fructe de pădure... Culmea e că vrea și ursul.

Când hrana urșilor este în cantități mici - din cauza secetei, a distrugerii habitatului etc. - ursului ce-i mai rămâne? Să moară de foame sau să caute alte surse de hrană (inclusiv resturi menajere), în așezările umane.

Legea spune să nu fie hrănite sălbăticiunile, ci să-și caute singure hrană. Hrănirea e permisă în situații deosebite, de secetă sau iarnă grea... Dar dacă urșii nu mai au hrană din cauza omului trebuie așteptată seceta sau iarna grea?

Importanța ursului în natură

Urșii sunt adevărate „barometre ecologice”, indicând dacă acea zonă e sănătoasă, nepoluată, echilibrată din punct de vedere al florei și faunei.

Fiind mare consumator de vegetale, amator de plimbări lungi, ursul ajută și la împădurire și la dezvoltarea unor specii pe teritoriile unde se plimbă - elimină și fertilizează semințele nedigerate.

Ca vânători, urșii au rol important și în selecția naturală, preferând animale slăbite, rănite sau bolnave, dar și prada ucisă - și neconsumată - de alți prădători, fiind, în acest fel „doctori ai pădurii”, pentru că se evită răspândirea unor infecții și boli.

Ursul și omul

Ursul se teme de om, în general, și nu-l atacă dacă nu simte că e în pericol. Ursul nu vânează oameni, dar își revendică teritoriul și/sau hrana; dacă-i flămând poate intra în conflict cu oamenii. Cei care circulă prin munți și păduri ar trebui să vorbească între ei, să-și facă simțită prezența: ursul îi va evita. Să nu facă mișcări bruște, cei care văd ursul (aproape sau mai departe); trebuie să pășească înapoi încet - să nu alerge! Alergarea ar putea trezi instinctul de vânător al ursului. Cel mai sănătos e să nu dăm nas în nas cu ursul.

Ursul brun este unul dintre cele mai inteligente mamifere. Are un extraordinar simț de orientare și o memorie „de elefant” - învață din experiență și nu uită unde găsește mâncare, ce înseamnă lătratul câinilor, cum se simt mușcăturile unui câine și loviturile primite de la oameni s.a.m.d.

Urșii sunt, în general, animale nocturne sau crepusculare. Exceptând perioada de împerechere (aprilie/mai - iunie), când pot fi văzute perechi, ursul brun este un animal solitar. După naștere, ursoaica nu va ovula în următorii 3-4 ani.

În prea multe situații, habitatele ursului se întrepătrund cu așezările umane, spații cultivate sau utilizate pentru creșterea animalelor. Pe lângă asta, habitatele ursului au fost degradate și prin tăieri masive de copaci, ceea ce a condus (între altele) la reducerea resursei trofice naturale.

Când oamenii vor înțelege că o coșmelie în, sau lângă pădure îi face vecini direct cu ursul poate că și-ar lua containere speciale și ar plăti să le fie ridicat mai des gunoiul. Dar oamenii nu fac așa! Ei vor coșmelie în pădure și vor drum până acolo, vor loc de parcare și de curte și vor ca urșii să fie uciși sau mutați în altă parte pentru ca ei să-și vadă de ale lor, imaginându-și că sălbăticiunile carnivore sau omnivore vor rămâne indiferente și le vor respecta proprietatea. Și taie la greu copaci, să-și facă loc. Ursul... treaba lui, să se descurce, că-i mare și puternic. Și se descurcă: dă peste ei! Continuând astfel cu distrugerea habitatului sălbăticiunilor vor ajunge în sate și orașe - în căutare de hrană - și erbivorele.

Vinovații principali - aș zice - sunt cei care eliberează autorizații de construire pe te miri unde, prin păduri, la liziera pădurilor unde se știe că sunt urși și alte sălbăticiuni periculoase.

Administratorii/gestionarii fondurilor cinegetice și ai celor forestiere ar trebui să știe ce și cum să facă, dar nu-i interesează! Statul mai are în administrare foarte puține fonduri forestiere și cinegetice - majoritatea sunt în concesiune (gestiune) la privați - fie ca proprietari, fie ca gestionari. Pe privați îi interesează profitul și se bucură că sumele plătite statului pentru fond sunt modice (cineva zicea că e 1000 de euro anual - care le-o fi profitul știu numai unii).

O altă presiune care apasă - să zic așa - asupra urșilor și altor sălbăticiuni sunt intervențiile omului în habitatele lor: căi ferate, poduri, drumuri și autostrăzi, pășunat în pădure/zone împădurite... Toate acestea fragmentează habitatul sălbăticiunilor care, în căutare de hrană, în căutarea perechii, ajung să traverseze drumuri și poduri și etc. și dau nas în nas cu cei care-și văd de ale lor prin gospodării. Imperecherea "în familie" conduce la degenerarea speciei.

Tipurile de conflicte care apar trebuie studiate și raportate în context, pentru că una este când vânătorul (braconier sau nu) ori cel aflat în pădure, pe munte etc. (habitatul ursului) intră în conflict cu un urs și cu totul altceva este când ursul ajunge în localități și atacă oameni - ursul atacă oamenii pentru că îi este frică de acesta; omul vrea să-și apere animalele, culturile etc. și se dă la urs...

Absolut toți cei care urcă munții, traversează pădurile știu foarte bine (sau ar trebui să știe) că pot da nas în nas cu ursul. Nici pagubele materiale nu trebuie neglijate, dar trebuie raportate cinstit, constatate la fel de cinstit.

Analiza tipurilor de conflict constituie un punct important atunci când vor să dea liber la vânătoare de urși protejați prin lege.

Încă ceva: preparatele din carne de urs sunt foarte scumpe, și căutate. Sigur, nu pentru a le frige carnea vor să-i ucidă, dar dacă tot sunt uciși...

Ce se poate face pentru a diminua conflictele între om și urs

Se pot face multe! Voință să fie (și bani, desigur, dar mai ales voință).

Cei care înființează culturi sau ferme ar trebui să studieze locul unde vor să le dezvolte, pentru a fi siguri că nu se intersectează cu traseele sălbăticiunilor, că nu sunt prea aproape de păduri - mai ales păduri de fag sau de stejar (în anii de fructificație se adună mulți urși pe acolo) - sau în apropierea unor forme de relief minor și fragmentat: râpe, văi adânci, torenți, pentru că în astfel de locuri urșii au adăpost adecvat. Astfel de zone vor fi preferate de urși, deci incidente e posibil să apară. Fermele - recomandă specialiștii - ar trebui plasate în loc deschis, la distanță de cel puțin 300 de metri de păduri, pentru că ursului nu prea-i plac spațiile largi, fără copaci sau forme de relief unde să se poată adăposti.

Ar trebui interzise (și amendați cei care nu respectă legea), fără comentarii, în locurile unde se știe că există urși: turismul bazat pe așa-numiții „urși gunoieri” (cei care caută mâncare în containerele cu resturi menajere); hăituirea cu câini, hrănirea lor (altfel decât autorizat, în condiții anume); sporturile motorizate (ATV-uri, motorete, motociclete).

Avem legi care reglementează ce și cum, unde scrie clar ce e interzis, dar... oameni dispuși să le aplice nu par a fi prea mulți.

Uciderea urșilor ar trebui să fie ultima soluție. Pentru că cei care au în atribuții să gestioneze fondurile cinegetice par a nu și le îndeplini s-a ajuns într-o astfel de situație, deși derogări s-au dat chiar și în anul 2020 (cu derogare a fost ucis și ursul Arthur). Împușcarea e o soluție de moment, dar pe termen lung nu se rezolvă nimic.

Se susține că populația de urși este mai mare decât ar trebui să fie, dar cei care susțin asta nu pot dovedi - fără urmă de îndoială - că este așa. N-au idee câte femele sunt, câți masculi, câți pui. Ce metode au folosit pentru a număra urșii? Habar n-au, dar susțin că numărul de urși a „explodat” - poate e mai mare numărul de urși care dau iama printre oameni, de foame sau din alte motive. Dacă tot vânătorii sunt cei care număra urșii... mereu vor fi prea mulți. E mult mai ieftin pentru unii (autorități, în general) - și mai profitabil pentru alții (vânători, deținători/gestionari de fonduri cinegetice) - să fie împușcați „urșii problemă”. Dacă nu e împușcat pe loc, și vânătorii pleacă după el... pot împușca orice urs, pe „sistemul”: „E urs; seamănă cu cel problemă. Îl împușcăm”. Dacă ursul vine iar... „Ei! Sunt mai mulți, asta e...”

Un fel de concluzie

Sunt departe de a susține că urșii nu produc pagube și nu fac, uneori, victime omenești, dar mă cam „enervează” să fiu „luată la sentiment” cu știri gen "următoarele imagini vă pot afecta emoțional".

E cât se poate de clar: populația de urși (și alte sălbăticiuni) trebuie ținută sub control și trebuie să se urmărească perpetuarea exemplarelor valoroase genetic, dar dacă micșorăm numărul de urși pe care-i vrem prin păduri, pentru că le-au fost distruse habitatele, vom ajunge să avem șase urși pe întreg teritoriul împădurit al țării.

Din cauza celor care nu-și îndeplinesc atribuțiile din fișa postului, din cauza celor care încalcă legea și nu sunt pedepsiți, oamenii nu mai au tihnă nici în propriile gospodării și încep a-și dori să fie uciși urșii. Nu mi se pare corect.

Înainte de a se trece la ucidere trebuie încercate toate celelalte soluții. Probabil că nu s-ar fi ajuns aici dacă cei cu atribuții în domeniu ar fi făcut ceea ce erau obligați - prin lege - să facă.

Pentru mai multe informații:

https://publimix.ro/blog/eco/ursul

*

http://bearwatching.ro/about-brown-bears/brown-bears-diet/

*

https://www.libertatea.ro/stiri/video-foto-dansand-cu-ursii-i-am-descoperit-inca-cinci-cazuri-arthur-si-legatura-cu-baietii-destepti-din-energie-3643483

*

https://www.libertatea.ro/stiri/video-foto-dansand-cu-ursii-ii-cum-s-au-dat-derogari-pe-fondurile-cinegetice-gestionate-de-presedintele-ca-romsilva-respectiv-de-un-fost-sef-al-vamilor-3643769

*

https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/cresterea-animalelor/5530-prevenirea-habituarii-ursilor-si-producerii-pagubelor-in-ferme.html

*

http://carnivoremari.ro/pdf/Metologia-pentru-evaluarea-riscurilor-ridicate-de-prezenta-ursilor-in-zonele-locuite.pdf

*

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203513

*

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24902982-dezbatere-care-sunt-prevederile-controversate-din-ordonanta-ministrului-tanczos-barna-privind-ursii-problema-explicatiile-ministerul-mediului-comentarii-are-ong-specializat-prevenirea-abuzurilor.htm

*

din 2006

https://www.wall-street.ro/articol/Companii/16988/Romsilva-exporta-peste-90-din-productia-de-fructe-de-padure.html

*

din 2004

https://www.bursa.ro/la-piatra-neamt-romsilva-a-investit-84-miliarde-lei-intr-o-fabrica-de-sucuri-naturale-si-nectaruri-din-fructe-de-padure-63819528

sursa foto: Alexas_Fotos