Death to 2021 si Death to 2020

A trecut ceva timp de când n-am mai râs cu așa poftă la un film. Ultima comedie neagră la care m-am distrat a fost Look Who’s Back!

Anii 2020 și 2021 mi-au pus nervii și răbdarea la grea încercare. Anul 2022 pare să fie la fel ca ultimii doi, ba chiar mai rău! Totuși, dacă mă pot distra la un film ca Death to 2021 e semn – cred! - că mi-a rămas mintea întreagă. Sau nu?!

Ar putea părea crudă banalizarea, ironizarea durerii, a bolii, a dezastrelor naturale și chiar a morții, a prostiei umane, dar filmul este - într-un mod ciudat, aș zice – terapeutic; umorul poate ajuta, într-o anumită (mică) măsură, la eliberarea de frică, îngrijorare sau stres - după caz.

Death to 2021 urmează după Death to 2020, despre care abia zilele acestea am auzit, deci nu l-am văzut, dar pune în discuție (ia la mișto, să o zic pe șleau) evenimente importante petrecute în anul 2020. Probabil că Death to 2021 nu este foarte amuzant pentru cei care au văzut Death to 2020, dar cum eu nu l-am văzut pe acela l-am savurat pe acesta.

Producătorii Death to 2021 sunt, cei ai Death to 2020, Charlie Brooker și Annabel Jones.

În Death to 2021 se întâmplă același lucru: sunt ironizate fapte și caractere. Filmul e un amestec de informații și satiră. Apar în film personaje inventate (care pot fi, la fel de bine, reale), care discută despre evenimente sub formă de interviuri. Există și un narator. Durează numai o oră filmul și se derulează repede.

E un film care nu poate fi povestit pentru că e un mixaj de întâmplări reale și comentarii ironice spre caustice.

Hugh Grant, cu un accent exagerat britanic (mi se pare mie) este Tennyson Foss, un istoric de dreapta care ignoră total „corectitudinea politică”. Despre Prințul Philip a spus că nu era rasist; doar avea un simț al umorului rasist. Despre referirea la inutilul bogătaș Jeff Bezos și racheta lui sub formă de falus nu vă dau amănunte, dar face mișto de el.

Lucy Liu este Snook Austin, o jurnalistă care declară că „a fost acolo...” - indiferent unde, indiferent de epoca istorică.

Samson Kayo este Pyrex Flask, un om de știință care cercetează virusul la modă de doi ani, și care lucrează la unul nou.

Tracey Ullman este Madison Madison, o prezentatoare de știri de extremă dreaptă, adeptă a teoriilor conspirației, care doar pune întrebări, nu insinuează nimic, nu poate fi acuzată de nimic.

Cristin Milioti este Kathy Flowers, o mamă care îl susține pe Donald Trump și crede în teoriile conspirației. A fost în Capitoliu, dar n-a fost arestată, doar poartă o brățară electronică la gleznă, să știe polițiștii când iese din casă.

William Jackson Harper este Zero Fournire, CEO al unei companii de „social media”.

Joe Keery e Duke Goolies, un „influencer” pe rețelele de socializare, care are ideea grozavă că poate n-ar fi rău să sece oceanele nu să crească apele (din cauza încălzirii globale) și atunci am putea lărgi aria pentru turism, ne-am duce cu mașina să vedem vaporul „Titanic” – cu o mașină electrică, desigur, că doar el iubește mediul înconjurător!

Stockard Channing e Penn Parker, o jurnalistă ironică spre cinică.

Diane Morgan este Gemma Nerrick, un om din public, dependentă de telefonul mobil, care-și descrie, între altele, întâlnirile amoroase din timpul carantinei totale.

Distribuția am cules-o de pe wikipedia – numai pe Hugh Grant și Lucy Liu i-am recunoscut și le știu numele fără a le căuta special.

Din punctul meu de vedere este un film care merită văzut. Aș zice că umorul – în mare parte - este sec. Cum mie îmi plac bancurile seci... ce-aș putea spune: că nu mi-a plăcut filmul? Mi-a plăcut.

E primul film pe care-l văd inainte de a citi despre pe blogul lui Jo!

Actualizare 9 ianuarie

Am văzut și Death to 2020. La Death 2021 am râs mai cu poftă, dar și acesta are replici cinice. Propaganda e mai clară în acest film.

Din film

Reporterul către Personajul jurnalist (Samuel L. Jackson): A fost un an greu anul 2020, dar am învățat multe...

Personajul jurnalist: Oh, daaa...

R: Ce ați învățat în acest an?

P.j.: Ce am învățat...? Am învățat... Am învățat câți pași sunt de la canapea la frigider.

Aceeași întrebare adresată personajului „mamă” și „omului de știință”.

Personajul „mamă”: (...) Am învățat cum se pronunță corect „Sieg Heil!”

Personajul „om de știință”: Am învățat secvența completă a genomului noului coronavirus.

*

Știau că va urma un episod doi; cred că știau și cei care au văzut primul „episod” (știam și noi, cei care n-am văzut filmul atunci). A început episodul trei. Sper sa aibă doar un sezon serialul și cel mult trei episoade.