Treburi de muiere

Sună telefonul. Femeia pune „stop” la filmul pe care-l urmărea și se întinde după aparatul aflat pe o măsuță de lângă canapea. Privește ecranul luminat chiar în clipa când soțul strigă din baie: - Al meu sau al tău?

- Al meu – strigă înapoi. E Vali.

Vali e un prieten vechi al soțului, în alt oraș, dar se apropiaseră cu zece ani în urmă, când acestuia i-a decedat soția. Nu mai vorbiseră de vreo săptămână. Îi răspunde cu veselie – filmul nu era cine știe ce așa că putea aștepta „pe stop”.

- Bună, Va...

N-apucă să rostească ultima silabă că din micul dreptunghi încep niște răcnete greu inteligibile.

- ... m-am săturat de toate rahaturile astea care...

- Hei, hei! Vali, mai rar, mai încet, nu înțeleg nimic. Ce s-a întâmplat?! se îngrijorează, pentru că nu-l mai auzise de ceva timp răcnind ca și cum făcea spume la gură.

- M-am săturat să spăl vase, să fac curățenie, să duc gunoiul! Am făcut șnițele și-a sărit ulei pe chiuvetă, pe capacul aragazului – țipă vocea din aparat, dar omu’ era mai coerent și femeia răsuflă ușurată, dar nu tocmai liniștită, imaginându-și o tragedie cu ulei încins vărsat pe mână, pe picior...

- Te-ai ars cu ulei sau ce zici tu acolo?! insistă să-l întrerupă.

- M-am ars pe dracu’! Am frecat aragazul și chiuveta.

- De-aia ești așa nervos?!

- Și de-aia! continuă să răcnească. M-am săturat! Eu să duc gunoiul, eu să gătesc, eu să fac curat, eu să spăl buda, eu să mă ocup de facturi! La dracu’! Astea-s treburi de muiere!

Femeia care-l asculta răcnind dă mărunt din buze, tace, apoi îi spune:

- Angajează-ți menajeră.

- De unde dracu’ bani de menajeră?! M-am săturat să fac toată ziua treburi de muiere! Spăl și rufe! Spăl perdele! Spăl pe jos! Astea-s pentru muieri.

- Tu știi că vorbești cu o muiere?!

- Normal că știu, dar ne place sau nu ne place astea-s treburi pentru muieri!

- Știi tu că femeile vin pe lume cu o fișă a postului gata completată?

- Acum ești ironică pentru că nu-ți place că zic adevărul.

Enervată de cum tot repetă „treburi de muiere” îl întreabă:

- Și treburile pentru un mascul ca tine care ar fi?

- Altele! Astea-s treburi de muiere, chiar dacă nu-ți place că-ți zic. Bărbații care fac astea sunt fătălăi.

- Înțeleg că ești fătălau?!

- Nu! Le fac pentru că n-am de ales! Ăia care au de ales și le fac sunt fătălăi sub papucul muierilor.

- Aha! Prietenul tău, deci, e un fătălău sub papucul meu?!

- Da’ ce, spălă vase și buda?

- Vase spală de regulă, duce gunoiul, gătește, uneori spală și buda...

- Și tu ce faci?! aproape că șoptește vocea din aparat.

- Aceleași lucruri. Fiecare face după cum observă că e cazul. Nu vine să-mi spună că-s vase nespălate, ci le spălă dacă are chef atunci; nici eu nu-i spun lui... Le spălă unul dintre noi la un moment dat.

- Voi aveți vase murdare în chiuvetă?! Eu spăl farfuria după ce termin felul unu, apoi mănânc felul doi și spăl farfuria... Ma enervează să văd vase în chiuvetă! strigă iar.

- Stai prost cu nervii; noi nu. În niciun caz n-am spăla blide între felurile de mâncare.

- Treaba lui ce face, ‘că eu n-am chef de treburi de muiere – revine la obsesia lui, simțind că-și enervează interlocutoarea.

- Dă-mi exemplu de treburi de masculi – insistă.

- Altele! Bărbatul aduce bani acasă, are grijă de femeie...

Izbucnește în râs și-i spune:

- Cum are grijă de femeie?! Dacă femeia muncește n-are nevoie de banii lui. O atenționează când e ceva de făcut prin gospodărie, când ajung facturile la data scadentă?

- Nu-i treaba bărbatului să știe data scadentă la factură! Dar nu așa are grijă de ea!

- Da’ cum?! Ce face un bărbat în gospodărie dacă toate par a fi treburi de muiere? Vine de la muncă, șade în fotoliu și femeia-l șterge de praf când face curățenie?

- Iar ești ironică!

- Chiar nu-s! Chiar vreau să știu ce scrie în fișa postului unui bărbat.

- Altele.

- Altele, care?! Zugrăvește?! Repară instalații sanitare? Face mobilă?

- Astea-s pentru meșteri! De ce nu vrei să înțelegi?

- Ce să înțeleg?! Nu-mi dau seama ce trebuie să facă în gospodărie bărbatul, când femeia le face pe toate, în opinia ta, iar ce nu face ea e treabă de meșteri.

- Treaba lor dacă se pricep și la ce fac meșterii!

- Și tu, de exemplu, ce faci în gospodărie dacă toate treburile de muiere pe care le-ai enumerat le face altcineva?

Liniște totală în dreptunghiul mititel.

- Hei! Ești acolo?! se interesează, crezând că s-a pierdut semnalul la telefon.

- Da, sunt...

- Și nu vrei să spui care ar fi, în mintea ta, treaba de bărbați?! Să stai la tv, să te plimbi, să ieși cu prietenii, să corespondezi online, să citești...

- De ce nu?!

- Și astea-s treburi de bărbați și numai de bărbați?!

- Nu, dar...

Între timp, soțul a ieșit din baie și și-a făcut loc pe canapea, lângă ea.

- Trebuie să încheiem convorbirea – îl informează. Gelu a terminat de spălat în baie – îl minte ca să-l enerveze - și a venit să vedem un film.

- Bine! Hai, pa!

Femeia n-a mai apucat să zică „pa”, dar nu și-a făcut probleme că Vali s-ar fi supărat. Știa că peste câteva zile va suna din nou și-o va lua de la capăt cu „treburile de muiere” sau cu „oamenii inferiori” sau cu „proștii” din jurul lui sau cu oamenii care „nu-și cunosc locul” – mereu era ceva care-l enerva.

- Gelu, care-s treburile de bărbat în gospodărie? își întreabă soțul. Acesta face ochii mari, o privește lung, apoi râde cu poftă. O întreabă: - Vali și treburile de muiere?