Despre aroganță în citate

Marea aroganță a Prezentului este să uite inteligența Trecutului (Ken Burns, regizor de film)

Singurul lucru mai periculos decât ignoranța este aroganța, ne anunța Albert Einstein.

Diferența dintre „încrederea în sine” și „aroganță” este destul de mică și mulți sunt aroganți fiind convinși că sunt „siguri pe ei”.

Nu confunda încrederea cu aroganța. Aroganța înseamnă să fii plin de tine, să simți că ai întotdeauna dreptate și să crezi că realizările sau abilitățile tale te fac mai bun decât alți oameni. Oamenii cred adesea că aroganța este o încredere în sine excesivă, dar este, de fapt, o lipsă de încredere. Oamenii aroganți sunt nesiguri și adesea îi resping pe ceilalți. Oamenii cu adevărat încrezători se simt bine cu ei înșiși și îi atrag pe ceilalți. (Christie Hartman, autoare, cercetător în științe comportamentale).

Tim Schneider (politician american) o spune hazliu: Încrederea este un costum frumos. Aroganța este același costum cu bretele, mocasini italieni și butoni aurii.

Înainte de a arăta cu degetul spre cineva trebuie să ne analizăm cinstit în ceea ce privește comportamentul nostru și relațiile cu ceilalți. Aroganța e o tendință... aproape naturală și toți am fost – sau am putea fi – mai mult sau mai puțin aroganți la un moment dat.

O zice bine Jean-Baptiste Massillon, episcop de Clermont (1663 -1742): Nu prea ni se întâmplă să ne întrebam, pe noi înșine, ce suntem în realitate; dar ne întrebăm necontenit ce cred alții că suntem. Și atunci... aroganța încearcă să-i convingă pe alții că ești mai mult decât cine știu ei că ești - pare că îl completează Bianca Frazier, autoare de texte motivaționale.

Un om arogant crede că este mult mai bun decât ceilalți; un om încrezător știe că este la fel de bun ca ceilalți.

Aroganța din partea celor merituoși este chiar mai ofensivă decât aroganța celor fără nici un merit: căci meritul în sine este ofensiv. (Friedrich Nietzsche)

Cât de grozavi ar fi unii oameni dacă nu ar fi aroganți. (Talmud)

Aroganța unor oameni face ca până și virtuțile lor să pară vicii (Dominique Bouhours, preot iezuit, eseist francez, 1628-1702)

Oamenii aroganți pot fi foarte vorbăreți și gălăgioși, dar și foarte tăcuți din fire.

În unele situații, dacă nu spui nimic, ești considerat anost; dacă vorbești, ești considerat impertinent și arogant. Este greu de știut ce să faci în acest caz. Întrebarea pare să fie dacă predomină vanitatea sau prudența ta. (William Hazlitt, eseist, filosof englez, 1778-1830)

Aroganței îi place să pară umilă în public, cum ar spune Toba Beta, scriitor indonezian, autorul cărții Master of Stupidity).

Un om arogant este în mare parte nesigur pe el și dorește întotdeauna să atragă atenția celorlalți, să-i domine, să aibă mereu dreptate și încearcă să-și impună opiniile. Omul încrezător în sine știe să asculte, își prezintă ideile dar nu încearcă să le impună, e suficient că este el convins de ele. Cel care are încredere în sine își recunoaște punctele slabe și lucrează la acestea; arogantul va face orice să îi contrazică pe ceilalți și nu își recunoaște greșelile, dând vina pe alții sau pe conjuncturi.

Aroganța este un amestec de impertinență, neascultare, indisciplină, grosolănie, asprime și o natură auto-asertivă. (Swami Sivananda, medic, yoghin, învățător spiritual hindus, 1887-1963)

Opusul smereniei este aroganța – credința că suntem mai înțelepți sau mai buni decât alții. Aroganța promovează mai degrabă separarea decât comunitatea. Apare ca un zid între noi și cei de la care am putea învăța. (John Marks Templeton, bancher, filantrop american, intre altele, 1912-2008)

Încrederea în propriile forțe este un proces interior, în timp ce aroganța se manifestă la exterior. Cei care se laudă – mai mult sau mai puțin subtil – cu cât de grozavi sunt ei, și au nevoie constantă de atenție și complimente, nu au o stimă de sine autentică. Stima de sine reală nu scade în funcție de critici sau insulte și nu crește în funcție de complimentele pe care le primește cineva. Stima de sine adevărată are o structură solidă, bazată pe echilibru, pe ceea ce individul încrezător știe deja despre sine, dar mai ales bazată pe simțul realității.

Nu lăsa aroganța să ți se urce la cap și disperarea în inimă; nu lăsa complimentele să ți urce la cap și criticile în inimă; nu lăsa succesul să ți se urce la cap și eșecul în inimă. (Roy T. Bennett, autor texte motivaționale)

La unii, aroganța ține loc de măreție, neomenia de fermitate și viclenia de spirit. (Jean de la Bruyere)

Abundența generează aroganță, spune un proverb argentinian, și cu cât un individ e mai „proaspăt îmbogățit” cu atât devine mai arogant. De aroganţa bogăţiei, nimic nu vă poate proteja – cu excepția morții și a satirei (Heinrich Heine, poet și prozator german, 1797-1856)

Închei cu un proverb arab: Aroganța este o buruiană care crește mai ales pe bălegar.

Postare pentru Citate favorite.