Bomboana și Bo. Adventul fotografic 21

În drum spre căsuța lui șoricelul a simțit o aromă adusă de vânt. I-a plăcut la nebunie și-a plecat pe urma ei. Oh, ce mare bucurie când de-o bomboană a dat! 

S-a repezit cu lăcomie, dar s-a oprit imediat: dacă e vreo capcană?! Ai lui îl înnebuniseră cu poveștile despre capcanele în care au căzut semeni de-ai lor. S-a-nvârtit în jurul cozii, a mirosit bomboana – își freca între ele, de poftă, lăbuțele din față – a privit-o cu atenție... Parcă, parcă îi mirosea a vișine. Poate nu era capcană, dar de-ar fi gustat-o s-ar fi putut întâmpla să amețească. Mai bine se abținea să muște și savura doar învelișul de ciocolată. Zis și făcut! A lins la ciocolată până a simțit că s-a săturat apoi – cu burtica plină – spre casă a plecat. Și-a avut, Bo, o noapte cu vise frumoase.

În Adventul fotografic ziua 21 a fost dulce: bomboana fiind tema. (ce n-a mâncat șoricelul a terminat povestitorul).