Semineul. Ziua 12 de Advent

Spre „extraordinara” lui mirare, Bo a descoperit un șemineu în care flacăra ardea vălvătaie. Imediat s-a gândit că ar putea fi o poartă de acces spre sălașul Salamandrelor. Gurița lui de șoricel a schițat un zâmbet: oamenii ar fi gândit – aproape sigur – că e vorba despre salamandrele-amfibieni, dar nu! Salamandrele sunt elementali, ca gnomii, silfidele și celelalte spirite ale naturii; salamandrele sunt spiritele focului.

Poate că se vede "poarta" acum deoarece aceste spirite sunt în legătură și cu iarna, nu doar cu focul... Bo nu era prea sigur, dar nici nu voia să se convingă dacă a descoperit, cumva, o astfel de intrare spre sălașul salamandrelor. Departe de el gândul că ar fi fost posibil ca numai el să vadă acest șemineu în pădure.

Se spune – între altele – că salamandrelor le place să doarmă în cenușa focului din vatră și se supără dacă cenușa e lăsată să se răcească - atunci ar putea stârni focul și în afară vetrei – adică ar putea provoca un incendiu.

Șoricelul Bo s-a așezat lângă foc să-și încălzească lăbuțele – ceva îi spunea că acest foc nu s-ar putea stinge din voința vântului, a ninsorii sau din oricare altă cauză „externă” deci nu trebuia să-și facă griji pentru vreo cenușă răcită.

Ziua a 12-a de Advent s-a încheiat cu mai multe ore în urmă dar postarea pentru Adventul fotografic reușesc să o public abia acum, în 13 decembrie. Zilele 9 ,10 și 11 le-am omis, deocamdată, pentru că am dorit să „construiesc” șemineul – de când l-am văzut pe cel realizat de MNiko.