- A asculta în tăcere este o artă... (...) Caută să-ți amintești ultima convorbire interesantă pe care ai avut-o cu un prieten. Probabil că tăceai când el îți vorbea. Dar oare într-adevăr îl ascultai? Cred că te mulțumeai să-i prinzi începutul unei idei pe are o duceai dumneata la capăt în câteva secunde, apoi începeai să-ți pregătești replica stârnită de acea idee. Sau poate că vorbele prietenului îți ofereau atâtea "posibilități", încât gândurile dumitale se prefăceau într-un vălmășag greu de strunit. Nu ascultai, ci auzeai niște vorbe fără conținut, așa cum se întâmplă când derulezi o peliculă. Îți ascultai propriile gânduri și auzeai niște vorbe străine... Uite! Chiar în clipa asta te-ai îndepărtat de la ideea mea pentru a asculta o idee a dumitale, și anume că ultima mea frază ar trebui inversată pentru a suna cât mai clar: Auzeai vorbe străine și îți ascultai propriile gânduri... Dacă nu ți-aș fi atras atenția... De fapt, am vrut să-ți demonstrez hic et nunc înțelesul exact al artei de a asculta în tăcere... (...)Am zâmbit, am dat din cap, hotărându-mă să învăț arta de a asculta în tăcere.
Cu acest text particip la jocul Citate favorite găzduit de Suzana.
Fragmentul este copiat din Cuvânt înainte la romanul polițist Trandafirul alb scris de Constantin Chiriță; Editura Eminescu, București, 1974.
Da, arta de a asculta face parte din educatie. Un om educat stie sa asculte si nu incearca sa domine o conversatie. Un om inteligent se adapteaza la orice tip de discutie.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa spun ca exista si exceptii. Am asistat la o faza care m a lasat masca! A fost vorba despre doi oameni octogenari, foarte inteligenti si cultivati; unul insista sa explice cu lux si amanunte ceva si celalalt a zis "scuza ma, dar ori schimbi subiectul, ori te rog sa taci, ca nu ma intereseaza subiectul" 😬 Mie mi a fost jena ca am fost martira acestei faze si probabil socul mi s a citit pe fata ca persoana a completat, asa ca pentru mine "am ajuns la varsta la care imi permit sa fac doar ce imi face placere" 😁 Cealalta persoana a inghitit in sec si a mascat destul de bine afrontul.
Din pacate, ai dreptate: tot mai multi oameni isi asculta propriile ganduri cand altii le vorbesc... Poate erau la fel de multi si inainte doar ca... nu-mi dadeam seama?! 😊 Sau, poate nu-mi pasa prea mult?!
ȘtergereUnora... parca le citim nerabdarea pe fatza, sa terminam de zis, sa zica ei. 😊 Avem un astfel de amic. 😄 Uneori cred ca nici macar nu aude ce zic - de inteles... ce sa mai zic?! Intr-o zi l-am intrebat "ce-am zis inainte? care a fost ideea de la care am pornit discutia?" Pur si simplu n-a stiut... S-a suparat fleasca pentru ca i-am zis "multumesc pentru indiferenta". 😄 Mai apoi i-a trecut supararea, dar si-a pastrat naravul (doar ca eu am devenit "monosilabica")
Afront a fost (in exemplul tau), dar primul, totusi, a fost sincer cand a solicitat tacerea sau schimbarea subiectului, altfel... poate doar ar fi auzit ca celalalt vorbeste, dar nu l-ar fi ascultat. In cazul lor, amandoi octogenari... poate ca amandoi isi permit sa faca ceea ce le face placere: unul sa nu asculte, celalalt sa povesteasca. 😊
Imbratisari si pupici cu drag de la trio pentru trio! 💞
Escuchar en si y no juzgar. No solo es un arte es algo que todos debemos hacer. Te mando un beso.
RăspundețiȘtergereMuy bien dicho.
ȘtergereSiendo "seres superiores" se supone que debemos hacer esto instintivamente.
Te mando un beso.
Da, ascultăm tot mai puţin şi înţelegem şi mai puţin. Nu ştiu dacă e dezinteres sau grabă sau amândouă, dar uneori un dialog devine aproape imposibil...
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez, Diana!
Dreptate ai! Si apoi ne miram ca nu se mai intelege om cu persoana, ne miram ca intelegem/suntem intelesi gresit... E, cumva, trist...
ȘtergereTe imbratisez si eu, Potecuta!
Suuuuuperb citat. Vai ce mult imi place!! Si are dreptate. :)
RăspundețiȘtergereFoarte mare dreptate.
Pupici cu drag!! 😘🤗
(ps: cred ca este interesanta cartea, dupa stilul in care este scrisa :D)
Si mie-mi place tare mult - fragmentul e in ciorna de prin ianuarie... :-)
ȘtergereE destul de interesanta cartea, in sensul ca cititorul atent are mari sanse sa afle "faptuitorul" deodata cu detectivii. :-) Indraznesc sa afirm ca sunt destul de rare astfel de romane politiste.
Pupici cu drag! <3
Cu adevarat o arta sa asculti pe cineva care isi deschide sufletul.
RăspundețiȘtergereA trecut multa vreme de cand am citit cartea. Deosebita! Ceea ce a spus Carmen este fabulos. Uneori si asta devine o arta. Sa glisezi subiectele care nu te intereseaza, fara sa superi. Pentru ca sunt oameni care s-ar supara, evident. Nu stiu daca as putea-o face transant. Inclin sa cred ca nu. Adevarul este ca din orice text se pot naste idei noi. Cred ca important este nici sa nu te incarci tu cu problemele celuilalt, ca este cam naspa, daca nu ii poti sugera o solutie.
Seara buna, draga Diana ! Pupici! ❤️😘
O chestiune interesanta pe care am observat-o: cel care-si deschide sufletul e ascultat - pana la un punct, cel putin - cu mai multa atentie decat atunci cand isi exprima o opinie, de exemplu. Cauza ar putea fi... "inclinatia spre picanterii".
ȘtergereOh, da! E o arta si sa "deviezi" anumite subiecte fara sa superi interlocutorul. Nici eu nu as putea s-o fac transant, dar asta ar putea insemna (uneori) sa ascult aceeasi idee prea des, exprimata altfel - intr-un astfel de caz probabil ca as atinge o limita si... "stop joc". 😊
Cred ca e greu sa nu ne incarcam cu problemele celuilalt, mai ales cand e vorba despre cineva apropiat sau foarte apropiat. Si, poate, tocmai ca nu putem oferi solutii (sau, macar, mangaiere) ne incarcam, uneori, rau de tot.
Sambata frumoasa iti doresc, Suzana draga! Pupici! ❤️