Acadele la Advent fotografic 2/20

Didi și-a luat o bomboana de pe acum, să fie sigură ca-i rămâne și ei măcar una. Abia aștepta să se termine ședința foto, să se retragă pentru a-și savura bomboana din zahăr.

Tema zilei de 20 decembrie în Adventul fotografic ediția a II-a a fost acadele. Și am preparat trei bomboane alb-rosu, dar nu din zahăr, ci din paie pentru suc și alte lichide, sârmă și ață roșie și albă. Dungile nu sunt oblice pentru ca a fost necesar sa acopăr plasticul galben Pai roșu nu am – ar fi fost prea simplu și acadelele ar fi fost mai reușite, estetic (la gust sunt foarte bune! O cred pe Didi, nu fac proba).

După ce le-am preparat le-am așezat într-un vas aurit confecționat din gâtul unei sticle de plastic (sic!) învelit în staniol de la bomboane.

Credeți ca a interesat-o pe Didi originea acestor bomboane desert de Crăciun și ornament pentru brad? A gângurit: Buddy Elful a zis așa: noi, spiridușii, încercam sa rămânem la cele patru grupe principale de alimente: bomboane, bomboane baston, bomboane porumb și sirop. La ce mi-ar folosi sa știu istoria acadelelor baston?

Poate ca are dreptate: la ce i-ar folosi sa știe istoria acestor acadele? Dar tot i-am spus-o, cât mai pe scurt.

Originea bomboanelor sub forma de baston

Este incerta originea lor – în sensul ca exista mai multe variante. Oricum, cercetătorii sunt de acord ca timp de vreo 200 de ani – pana ca producția de masă să fie automatizata – au fost doar albe.

Intre aceste mai multe variante este cea referitoare la August Imgard (croitor), un imigrant germano-suedez care a decorat – în 1847, Wooster, Ohio – un mic molid albastru cu ornamente din hârtie și acadele sub forma de bastoane (albe), fiind unul dintre primii susținători în popularizarea bradului de Crăciun în S.U.A.

Și mai e varianta (intre alte variante) în care se spune ca la sfârșitul anilor 1800 un producător de bomboane din Indiana a vrut sa exprime semnificația Crăciunului printr-un simbol făcut din bomboane. Mai întâi, a îndoit sub forma de baston unul dintre bețișoarele albe, de menta, pe care le producea – albul simbolizează natura fără de păcat a lui Isus. Mai apoi a adăugat dunga roșie, care reprezintă sângele pe care Isus l-a vărsat pentru omenire. Și are forma de baston – toiagul păstorului (Isus fiind păstor de oameni). Astfel, oamenii își aminteau despre ce este Crăciunul – credea el.