Păianjenul argintiu AEC 18

Am zâmbit când am descoperit folia de aluminiu în cuibul 18 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ. Tocmai decupasem niște fulgi de nea din bucățele de staniol... Oricum, din folie cred ca nu aș fi reușit sa decupez fulgi de nea... Dar nici ce sa lucrez cu ea nu-mi venea în minte. Pe internet sunt multe filmulețe în care unii oameni confecționează minunății – am văzut câteva și știam ca nu am timp sa realizez ceva sofisticat. Și atunci... mi-am zis sa lucrez un fulg de nea din scobitori pe care sa înfig cocoloașe de aluminiu făcute din folie. În mintea mea părea o idee buna, dar practica m-a contrazis – scobitorile cu cocoloașe argintii arătau jalnic în forma lor ciudată (și sărăcăcioasă, deloc festiva). Atunci am a tăiat fășii late de circa 2 cm și le-am răsucit pana au devenit șnururi, apoi le-am prins de fiecare scobitoare – voiam sa le răsucesc și să fie în fel de spirale lângă cocoloașele de pe scobitori. Văzându-le întinse... mi-am schimbat iar ideea: ceea ce făcusem pana atunci arata ca un păianjen alb cu picioare foarte lungi. Și păianjen a rămas. Doar se știe: un păianjen și-a țesut pânza pe un brad împodobit de o gospodina și așa a apărut beteala.

Rămăsese multă folie... Am spiralat șase fășii, dorind sa le prind pe picioarele paianjenului (dar am uitat). Și am făcut flori din ce-a mai rămas, decupând folia în spirala, apoi rulând fâșia tăiată... Nu prea arata a flori... Poate ciulini congelați. (sunt chiar lângă Didi, și nu se văd prea bine – cu intenție i-am izolat. Din folie mai sunt câteva cocoloașe-margele.

Probabil ca am gusturi îndoielnice, dar îmi place păianjenul – cu spiralele atașate pe picioare va fi... ca un păianjen care a ajutat albinele la cules de polen.