În trecut, pe teritoriul
României, existau 35 de sărbători (18 cu data fixă) dedicate lupului (I. A.
Candrea afirma în cartea Iarba fiarelor).
Filipii. Un lanț de sărbători ale femeilor căsătorite, dedicate
unor divinități protectoare ale lupilor. Aceste sărbători pot avea un număr
diferit de zile (în funcție de obiceiul satului sau al familiei) și se
celebrează în perioada formării haitelor și împerecherii lupilor - între
Lăsatul Secului de Crăciun (14 noiembrie) și Noaptea Strigoilor (30 noiembrie,
Sf. Andrei).
Se credea că în această perioadă
lupoaicele calcă hotarul satelor și vin pe lângă case, scotocesc în gunoaie
pentru a găsi tăciuni aprinși pe care îi mănâncă pentru a deveni mai fertile.
Pentru a împiedica - sau limita - înmulțirea lupilor, femeile îndeplineau fel
și fel de ritualuri: fierul de care se atârna ceaunul deasupra focului,
foarfecele, cleștele, în aceste zile trebuiau legate cu sfoară (legau,
simbolic, boturile lupilor); toate crăpăturile vetrei focului și ale ușii sobei
erau chituite cu lut (lipeau, simbolic, ochii lupilor); femeilor le era
interzis pieptănatul, să nu se îndesească pădurile și astfel lupii să se înmulțească;
era interzisă prelucrarea lânii și a blănurilor, ca să nu atragă lupii; se
încleștau dinții de la pieptenii daracului (încleștau, simbolic, colții
lupilor); nu se pronunța cuvântul lup (se înlocuia cu Gădineț); femeile, tot în
aceste zile, trebuiau să spele cămășile (A. Gorovei, în Credinți și
superstiții).
Există: Filipii de Toamnă
(mijlocul lui noiembrie: 13 noiembrie Ziua lupului; 12-16 noiembrie Gădineții);
Filipul cel Mare (21 noiembrie) sau Filipul cel Șchiop.
Cel mai puternic și mai de temut
este considerat Filipul cel Șchiop (antagonistul lui Sântoader cel Șchiop,
divinitate cabalină și conducătorul cetei Sântoaderilor pe timpul verii). Toţi
Filipii te mai pot ierta, dar Filipul Şchiop niciodată. Filipii o ţin şi
femeile, şi bărbaţii, iar mocanii o ţin atâtea zile câţi cai au. De obicei se
ţine trei zile, 12, 13 şi 14 noiembrie. Ca să mai scape de ele, le mai dau şi
copiilor la căsătorie câte o zi de ţinut. Fiecare noră e datoare să ţină atâtea
zile câte a ţinut soacra. (traditiile difera de la regiune la regiune).
Filipii de Iarnă (sfârșitul lunii
ianuarie).
În credința populară, a doua zi
după Lăsatul Secului de Paște, la Tărbacul Câinilor, avea loc lupta între
divinitatea lupilor (Filipul cel Șchiop) și cea a cailor (Sântoader cel Șchiop)
- lupta între spiritul iernii și spiritul verii.
Alte două serbări importante ale
lupului mai sunt la 16 ianuarie - Sf. Petru de iarnă, denumit și Lanțul lui Sf.
Petru sau Nedeea Lupilor - și la 29 iunie, Sf. Petru de vară, când patronul îi dezleagă și le dă voie să mănânce
din vitele și din oile oamenilor. In 8 iulie, Ziua Lupului sau Ziua lui Precup.
Lucinul. O sărbătoare pastorală cu dată fixă: 18 octombrie,
perioada constituirii haitelor de lupi în vederea reproducerii. E specifică
regiunii Banat și era dedicată unei divinități
care protejează lupii: Lupinul, scopul sărbătorii fiind de a preveni ca lupii
să distrugă turmele de oi sau bovine.
Ce-a de-a treia săptămână a lunii
octombrie poartă numele de Săptămâna
Lucinului şi deschide un ciclu de zile festive închinate lupului, animal
totem al dacilor.
O mare parte a sărbătorilor şi
ritualurilor străvechi au fost canonizate, astfel Lucinul a preluat numele Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca,
prăznuit în aceeaşi zi de Biserica Ortodoxă. La fel s-a întâmplat şi în cazul
Filipilor de Toamnă (10-30 noiembrie ), care au preluat numele Sfântului
Apostol şi Evanghelist Filip, prăznuit pe 14 noiembrie . În accepţia ţăranului
român, această zi anunţă începutul răstimpului în care lupii se înmulţesc,
perioadă care va dura 80 de zile, până la Filipii de Iarnă, în ziua numită
Dragostiţele.
La 18 octombrie, de Lucin, era interzisă scoaterea cenuşii
din vatră, deoarece cărbunii aprinşi, dacă ar fi găsiţi de lupi, le-ar putea
stimula fecunditatea. Ciobanii obişnuiau să ţină post şi să facă rugăciuni în
Ziua Lucinului, pentru ca turmele să le fie ferite de lupi. Alte interdicţii,
exceptând-o pe aceea a pronunţării numelui animalului-totem, le priveau numai
pe femei: nu aveau voie să-şi descurce părul pentru ca pădurea, la rândul ei,
să încurce cărările lupilor, nu aruncau gunoiul şi cenuşa din casă, nu
împrumutau nimic, nu coseau, nu torceau, nu împleteau.
Tăbarcul Câinilor. Era un procedeu barbar. În prima zi după Lăsatul
Secului de Paște, bărbații prindeau toți câinii din sat și îi chinuiau violent,
cu diferite instrumente de tortură. Aceste practici erau folosite frecvent în
Muntenia și Dobrogea. Semnificația acestui martiriu a celor mai fidele animale
de lângă casa omului este aceea de a alunga lupul (câinele fiind înrudit cu
lupul) și odată cu el iarna, pentru a face loc verii, patronată de cal. A doua
zi după Tărbacul Câinilor începe în calendarul popular o săptămână dedicată
unei divinități cabaline mitice: Caii lui Sântoader. (Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare peste an).
Vezi și: Legenda Marelui Lup Alb
Cat de interesant. N-am stiut absolut nici o legenda si nici o practica din care ne-ai povestit aici.
RăspundețiȘtergereEu zic ca doamnele ar trebui sa-si pieptene parul mai des, mai ales in acea perioada, penru a se inmulti padurile ca tare rare mai sunt in prezent, iar ceea ce a mai ramas e furat in fiecare zi de catre hotii de lemne.
Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare peste an - se gaseste pe net? as fi f.interesata sa o citesc
RăspundețiȘtergereAm cautat pe net, dar nu este... Nici de vanzare nu am gasit sa fie. Am citit-o cu ceva ani in urma (de la biblioteca judeteana am imprumutat-o) si "am luat notite" (acum stiu ca mai putin decat ar fi trebuit).
ȘtergereLa biblioteca sunt sigura ca o gasesti (sau ar trebui). :)
Bună Diana!
RăspundețiȘtergereFoarte interesant articolul tău!
Îți mulțumesc de partajare!
O zi minunată și un sfârșit de săptămână cât mai plăcut!
Pup cu drag!
am pus si eu niste materiale despre astamai demult si ma bucur ca scrie cit mai multa lume pentur ca din pacate aceste minunate traditii magice dispar din romania incet incet
RăspundețiȘtergereDesi lupii se numara printre animalele mele preferate, habar nu aveam despre aceste obiceiuri. Asta ca sa nu mai spun ca mi se pare barbar si inutil chinul cainilor. Ii inteleg pe cei care obisnuiau sa faca asa ceva, sigur... Erau oameni fara carte, cu capul plin de superstitii, cu teama de animalele care le intrau in curti...
RăspundețiȘtergereAm raspuns candva unei lepse:
Povesteşte o zi din viaţa ta imaginându-ţi că eşti un animal. Nu aş vrea să fiu altceva decât lup. M-aş trezi cu chef de joacă, aş pleca cu toţi ai mei la vânătoare, aş împărţi prada cu ei şi m-aş simţi mereu în siguranţa, ştiind că suntem mulţi, puternici, inteligenţi şi uniţi.