Ziua sfântului Andrei (ocrotitorul
românilor) – apostolul despre care se presupune că ar fi
propovăduit creștinismul în Dacia – se suprapune sărbătoririi
unei (presupuse) divinități geto-dacice: Sântandrei, personificare
a lupului.
Legendele despre misiunea de creștinare a Sfântului
Andrei spun că acesta a fost trimis pe „tărâmurile
lupilor”, unde a fost călăuzit în teritoriile dacice de Marele Lup Alb (asociat lui Zamolxe). Deși tradițiile populare cu
privire la călătoria apostolului Andrei sunt bogate nu există
dovezi clare care să ateste că acesta ar fi trecut Dunărea. Lupul
este considerat simbol al dacilor și unele legende spun că Marele
Lup Alb, căpetenia lupilor, a fost alături de daci la căderea
Sarmizegetusei.
Multe
tradiții populare stabilesc o legătură între sfântul Andrei și
lupi, acesta ar fi avut darul de a vindeca răni și, prin rugăciuni,
„lega gura lupilor” pentru a apăra oamenii și vitele lor.
Există mai multe superstiții despre lupi, în mitologia
românească.
Ziua
în care e celebrat sfântul Andrei ar fi fost cea a intrării în
Anul Nou dacic care cuprinde, printre altele ideea morții simbolice
a divinității adorate, Bocetul Andreiului, ospețe nocturne
(Noaptea strigoilor sau păzitul usturoiului), excese de mâncare,
băutură, distracție. Această noapte (29/30 noiembrie) este și un
sabat al lupilor, nu doar al strigoilor. Există credința că în
această noapte se deschid mormintele, se întorc spiritele
animalelor, animalele vorbesc (e în pericol de moarte cel care
ascultă ce își spun), se prind farmecele și vrăjitoriile – în
special cele de aflare a ursitei (Ion Ghinoiu, etnolog, în
„Dicționar de Mitologie română”, Ed. Univers Enciclopedic Gold,
2013). Ființele supranaturale se întâlnesc în locuri tainice,
unde joacă, își măsoară puterile și își aleg conducătorul.
„În teribila zi de 30 noiembrie, ziua Sfântului Andrei, lupul îşi
poate îndoi gâtul ţeapăn, devenind mai sprinten, prada nemaiavând
nici o scăpare. Nici un alt moment al anului nu era atât de
favorabil transformării oamenilor în pricolici, fiinţe cu
înfăţişare de lupi sau câini. De aceea, usturoiul păzit înspre
Sfântul Andrei e bun de purtat când omul pleacă la drum lung sau
la negustorie” (Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, 1913).
Spiritele malefice ale celor decedați au puteri sporite în noaptea
aceasta. Este un moment bun pentru a se lua măsuri împotriva
duhurilor rele, dar și pentru practicile magice de aflare a ursitei.
Fata de măritat prepara o turtiță subțire din făină de grâu,
foarte sărată (Turtucă de Andrei) , o cocea pe plita sobei și o
mânca înainte de culcare; cel care venea în vis să-i aducă apă
pentru potolirea setei urmă să-i fie soț (tânărul era visat
numai dacă măritișul urma să aibă loc curând după perioada
postului).
*
Păzitul
usturoiului se face în mai multe feluri, în funcție de zonă,
probabil. Un mod este următorul: în seara de 29 noiembrie se adună
la o casă mai mulți flăcăi și fete; pe masă se pun mai multe
căciuli de usturoi, în jurul cărora se pune tămâie,
smirnă și câteva lumânări de la Paști, aprinse. Mai apoi se pun
pe masă diferite feluri de mâncare, iar tinerii petrec până în
zori de zi. Fetele își împart între ele usturoiul și a doua zi
îl duc la biserică pentru a fi sfințit (se păstrează usturoiul
ca leac – când vitele sunt bolnave li se dă mujdei în borș ori
vin și le trece). Usturoiul păzit va fi semănat primăvară.
Sănătate
și bucurii celor sărbătoriți azi!
Nu stiam de ce aseara si azi dimineata, privind Luna plina mareata, sublima, îmi venea sa urlu de bucurie si fericire deplina ! :)
RăspundețiȘtergereDintotdeauna am îndragit (si înca le savurez cu nesat cu sau fara usturoi) legendele si povestile fantastice traditional-culturale românesti si cautam sa înteleg tainele realitatii, ascunse dincolo de simboluri si întelegerea rational-sentimentala a aparentelor paradoxale, utopice. Merci pentru superbele articole oferite în dar !
https://www.youtube.com/watch?v=7N-bUga_1Ow
O saptamâna binecuvântata, sublima, plina de pace, bucurie, libertate si Lumina Divina, alaturi de toti cei apropiati de Sufletul tau frumos, draga Diana !
Multumesc pentru colind, Iosif, si pentru compliment si pentru urare. 😊
ȘtergereSi mie-mi plac legendele, si superstitiile si traditiile; am sentimentul ca, stiind despre acestea, intelegem un pic mai bine oamenii, trecutul.
Zilele senine sa iti fie!
Ce interesant! De pricolici ştiam din poveştile din satul bunicilor. Ce ne mai speriam unii pe alţii cu asta. Şi ce dor îmi e!
RăspundețiȘtergereCe dragut! ❤️ Eu am aflat despre pricolici tarziu; stiam numai despre varcolaci, din filme. 😊
ȘtergereWow! Imi place tare mult articolul de azi, sunt unele informatii pe care nu le stiam!
RăspundețiȘtergereImi casunase sa pun numele Andrei la unul din baieti dar nu ma lasat soata! A zis ca vor rade copii de el si-l vor numi Ardei! Cred ca a avut dreptate! LOL
Sa ai o saptamana frumoasa si cu multa sanitate! Te îmbratisez!
Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘
Ma bucur ca ai gasit ceva nou - sunt atat de multe despre aceasta sarbatoare si despre lupi incat nu stiu la ce sa ma opresc mai intai. 😊
ȘtergereHahaha! Ardei! Daaaa, sunt rautaciosi copiii - am avut la bloc un baiat cu acest prenume si unii ii mai ziceau si "Ardei", cand se suparau pe el.
Iti multumesc, Ella draga! Frumoasa sa fie si saptamana ta! ❤️
Pupicios! 😘 😘 😘
Auzisem una-alta, dar nu stiam "procedurile". Prepararea turtitei sărate de către fetele de măritat ar fi trebuit să o stiu, deoarece am doua fiice...
RăspundețiȘtergereLa multi ani, România!
Sunt atat de multe obiceiuri! Sunt interesante, e drept, dar numai cine e strict interesat le poate tine minte.
ȘtergereHahaha! Nu-i bai! Am inteles ca si-au intalnit ursitii si fara turte. 😊
La multi ani, Romania!
Ce de tradiții și legende de demult, multe pierdute în negura vremurilor și necunoscute celor de azi...Câte au mai rămas de la strămoșii daci și nu le mai știm. Un adevărat tezaur mitologic!
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult, dragă Diana. :-)
Imi place sa le descopar, desi le tin minte pe termen scurt. Imi imaginez ca inteleg mai bine prezentul daca stiu cat mai mult din trecut. 😊
ȘtergereMi-ar placea sa fie "valorificate" traditiile, mitologia... Ar iesi chiar si filme foarte faine!
Cu placere, Alex draga! 😊 Multumesc pentru interes.
Mi-ar placea sa stiu mai multe despre traditiile dacice. Cred ca acolo este un izvor nesfarsit de idei incredibile!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru ideile postarii, Diana draga! Seara buna! Pupici! <3
Hm. Acum am observat ca ce am scris aici s-a postat... in neant. Vortexul din capul meu trebuie sa dispara! 😊 (am raspuns ieri noapte - dar, se pare, nu stiu cui!) 😂
ȘtergereSi mie mi-ar placea, dar sunt atat de greu de gasit informatii certe! Zau daca stiu ce e pe bune si ce e masluire despre daci si traditiile lor.
Cu drag!
Seara frumoasa iti doresc sa ai, Suzana draga! ❤️ Pupici! 😘
Frumoase tradiții, superstiții, obiceiuri populare in "tărâmurile lupilor". Nu știam de pricolici, păzitul usturoiului, ursita, de Sfântul Andrei.
RăspundețiȘtergereMulțumesc! 😘❤️
Imi plac lupii, si nu stiu daca am pierdut vreo ocazie - de cand am acest blog - sa caut una-alta despre traditii, obiceiuri, superstitii legate de sfantul Andrei, pe care-l "leg" de lupi de cand am aflat ca exista acest sfant in calendarul religios ortodox. 😊
ȘtergereCu drag!
Multumesc pentru interes! 😘 ❤️
Eu stiam doar de grau pus la incoltit. Multe lucruri noi am aflat.
RăspundețiȘtergereLupusorul alb ma trage de pantalon... are chef de joaca... hahahaha
ps: ustoriul ne place mult de tot - mai ales de cand il folosesc si pe post de sare, atunci cand ii gatesc cate ceva lui K.(dar in cantitati mici)
Tot citind despre sfantul Andrei - cu gandul la lupi - am aflat multe. Stiam si despre turtita, si despre crengute de pomi fructiferi de pus in apa, pentru "ghicirea" - in ziua de an nou - belsugului in anul care urmeaza...
ȘtergereSi mie imi place usturoiul, dar nu-mi place mirosul, asa ca mananc destul de rar; in schimb, "bag" in mine ardei iute la greu - imi place mai mult decat usturoiul. Evit sa mananc in public ardei foarte piscaciosi pentru ca au efecte... devastatoare pentru "imaginea publica". 😂
😘