Sărbătorile Lupilor la români

Lupul, animal-devorator al Soarelui si al Lunii, datorita faptului ca vede noaptea, este adesea asociat cu simbolurile luminii. In mediul pastoral, lupul nu este vazut doar ca distrugator al turmei, ci si ca singurul animal ce poate vedea dracii, alunga bolile copiilor mici si calauzeste sufletul mortului. Se mai spune ca lupii au fost cainii lui Sanpetru pe cand acesta era cioban si ca obisnuia sa plece cu ei in cautarea cailor furati si a dracilor.

În trecut, pe teritoriul României, existau 35 de sărbători (18 cu data fixă) dedicate lupului (I. A. Candrea afirma în cartea Iarba fiarelor).

Filipii. Un lanț de sărbători ale femeilor căsătorite, dedicate unor divinități protectoare ale lupilor. Aceste sărbători pot avea un număr diferit de zile (în funcție de obiceiul satului sau al familiei) și se celebrează în perioada formării haitelor și împerecherii lupilor - între Lăsatul Secului de Crăciun (14 noiembrie) și Noaptea Strigoilor (30 noiembrie, Sf. Andrei).

Se credea că în această perioadă lupoaicele calcă hotarul satelor și vin pe lângă case, scotocesc în gunoaie pentru a găsi tăciuni aprinși pe care îi mănâncă pentru a deveni mai fertile. Pentru a împiedica - sau limita - înmulțirea lupilor, femeile îndeplineau fel și fel de ritualuri: fierul de care se atârna ceaunul deasupra focului, foarfecele, cleștele, în aceste zile trebuiau legate cu sfoară (legau, simbolic, boturile lupilor); toate crăpăturile vetrei focului și ale ușii sobei erau chituite cu lut (lipeau, simbolic, ochii lupilor); femeilor le era interzis pieptănatul, să nu se îndesească pădurile și astfel lupii să se înmulțească; era interzisă prelucrarea lânii și a blănurilor, ca să nu atragă lupii; se încleștau dinții de la pieptenii daracului (încleștau, simbolic, colții lupilor); nu se pronunța cuvântul lup (se înlocuia cu Gădineț); femeile, tot în aceste zile, trebuiau să spele cămășile (A. Gorovei, în Credinți și superstiții).

Există: Filipii de Toamnă (mijlocul lui noiembrie: 13 noiembrie Ziua lupului; 12-16 noiembrie Gădineții); Filipul cel Mare (21 noiembrie) sau Filipul cel Șchiop.

Cel mai puternic și mai de temut este considerat Filipul cel Șchiop (antagonistul lui Sântoader cel Șchiop, divinitate cabalină și conducătorul cetei Sântoaderilor pe timpul verii). Toţi Filipii te mai pot ierta, dar Filipul Şchiop niciodată. Filipii o ţin şi femeile, şi bărbaţii, iar mocanii o ţin atâtea zile câţi cai au. De obicei se ţine trei zile, 12, 13 şi 14 noiembrie. Ca să mai scape de ele, le mai dau şi copiilor la căsătorie câte o zi de ţinut. Fiecare noră e datoare să ţină atâtea zile câte a ţinut soacra. (traditiile difera de la regiune la regiune).

Filipii de Iarnă (sfârșitul lunii ianuarie).

În credința populară, a doua zi după Lăsatul Secului de Paște, la Tărbacul Câinilor, avea loc lupta între divinitatea lupilor (Filipul cel Șchiop) și cea a cailor (Sântoader cel Șchiop) - lupta între spiritul iernii și spiritul verii.

Alte două serbări importante ale lupului mai sunt la 16 ianuarie - Sf. Petru de iarnă, denumit și Lanțul lui Sf. Petru sau Nedeea Lupilor - și la 29 iunie, Sf. Petru de vară, când patronul îi dezleagă și le dă voie să mănânce din vitele și din oile oamenilor. In 8 iulie, Ziua Lupului sau Ziua lui Precup.

Lucinul. O sărbătoare pastorală cu dată fixă: 18 octombrie, perioada constituirii haitelor de lupi în vederea reproducerii. E specifică regiunii Banat și era dedicată unei divinități care protejează lupii: Lupinul, scopul sărbătorii fiind de a preveni ca lupii să distrugă turmele de oi sau bovine.

Ce-a de-a treia săptămână a lunii octombrie poartă numele de Săptămâna Lucinului şi deschide un ciclu de zile festive închinate lupului, animal totem al dacilor.

O mare parte a sărbătorilor şi ritualurilor străvechi au fost canonizate, astfel Lucinul a preluat numele Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, prăznuit în aceeaşi zi de Biserica Ortodoxă. La fel s-a întâmplat şi în cazul Filipilor de Toamnă (10-30 noiembrie ), care au preluat numele Sfântului Apostol şi Evanghelist Filip, prăznuit pe 14 noiembrie . În accepţia ţăranului român, această zi anunţă începutul răstimpului în care lupii se înmulţesc, perioadă care va dura 80 de zile, până la Filipii de Iarnă, în ziua numită Dragostiţele.

La 18 octombrie, de Lucin, era interzisă scoaterea cenuşii din vatră, deoarece cărbunii aprinşi, dacă ar fi găsiţi de lupi, le-ar putea stimula fecunditatea. Ciobanii obişnuiau să ţină post şi să facă rugăciuni în Ziua Lucinului, pentru ca turmele să le fie ferite de lupi. Alte interdicţii, exceptând-o pe aceea a pronunţării numelui animalului-totem, le priveau numai pe femei: nu aveau voie să-şi descurce părul pentru ca pădurea, la rândul ei, să încurce cărările lupilor, nu aruncau gunoiul şi cenuşa din casă, nu împrumutau nimic, nu coseau, nu torceau, nu împleteau.

Tăbarcul Câinilor. Era un procedeu barbar. În prima zi după Lăsatul Secului de Paște, bărbații prindeau toți câinii din sat și îi chinuiau violent, cu diferite instrumente de tortură. Aceste practici erau folosite frecvent în Muntenia și Dobrogea. Semnificația acestui martiriu a celor mai fidele animale de lângă casa omului este aceea de a alunga lupul (câinele fiind înrudit cu lupul) și odată cu el iarna, pentru a face loc verii, patronată de cal. A doua zi după Tărbacul Câinilor începe în calendarul popular o săptămână dedicată unei divinități cabaline mitice: Caii lui Sântoader. (Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare peste an).

Vezi și: Legenda Marelui Lup Alb